Nu mai e niciun secret, pentru nimeni, am identificat-o pe Regina Detoxicolonului, acea muza a cacastoarei: Raluxa. La ea te duci cand esti in cautarea tamaduirii unui dop aflat in matele tale pline de handeala expirata si statuta. Iei Detoxicolon si gata, jetul purificator, maroniu-galbui, va tasni cu voiosie catre exterior, tarand cu el dopul de cacat care ti-a obturat fericirea matelor. Odata cu el si suvoiul de apa de hazna, vor iesi, nu-i asa, si cinci metri cubi de gaze de sist, minunea Detoxicolon putand fi folosita, cu succes, pe post de rezerva la productia nationala de gaze naturale. Asta pentru ca, la cati bloggeri sunt in tara asta, tot atat de mult cacat ramas infundat prin mate este si deci, ati inteles unde bat cu Detoxicolonul meu. Cam lunga introducerea, nu-i asa? Si epica. Dar stiu, Raluxa face toti banii, e o diva, intre negii cu par si doua picioare de fundas, purtatoare de fusta pentru ca n-o mai incape nicio pereche de blugi, fie ei si Made in Tara Oasului. Semn ca povestea cu Detoxicolonul e doar o poveste, scrisa pe bani…
De cealalta parte a blogosferei se gaseste insa o atla tamaduitoare, evident tot bloggerita. Asta s-a specializat in a pune frana la cacat, spre deosebire de prima care e o muza si oaza de inspiratie pentru slobozirea lui.
Simtind asadar, Denisuca (Mamisuca, cum o alint eu in rarele momente cand scriu despre ea, deoarece arata ca o mamaita care tocmai a inghitit, intreg, copilul de 14 ani al vecinilor) ca cacatul care capabil fiind de trafic… m-am chinuit sa inghesui sugestiv cat mai multe cacofonii, dar cred ca v-ati prins de ce si cum…
S-o luam de la capat. Denisuca-Mamasuca si-a dat seama ca din cacat poti face bici, care culmea, si pocneste. Si s-a pozitionat de cealalta parte a cacatului, scriind o intreaga polologhie despre cat de naspa e sa te pisi pe cur, adicatalea sa ai diaree. Eu o inteleg, ca fata arata de parca mananca singura porcul pe care-l taie familia aia cumsecade de ardeleni in fiecare iarna. Ca doar e ardeleanca, nu? Si deci, e nasol sa irosesti atata porc, pe cur. Si asa, dintr-odata! Ca unii stiti cum e cu diareea, hodoronc-tron, trosc-fleosc, aproape totul se rezuma la o basina mai mult sau mai putin prelunga, asezonata cu stropii de rigoare…
Asa ca, pe principiul scotian care cere ca atunci cand vomiti sa tii dintii stransi ca sa pastrezi bucatile mari, a descoperit si ea ca e pacat capital sa dai porcul pe diaree si recomanda, cu caldura si afectiune, Enterolul.
Traducerea neaosa a interpretarii acestui advertorial de pus frana la cacat este ca Denisuca-Mamasuca a pus mana pe un piscotel de la aia de vand Enterolul si dupa ce i-a pacalit ca detine cel de al doilea blog ca marime si succes din judetul Hunedoara, primul fiind al consortului razes pripasit in Ardeal – Vis Borat, a facut ce stie un piscotar de blogger mai bine: a laudat Enterolul, acest veritabil sistem Brembo de franare in calea cacatului lichid, care de parsiv ce este, te loveste pe ascuns si pe nepregatite, ca un troll de hater nenorocit care tulbura linistea piscotatului din blogosfera.
Iata deci, din cacat poti face bici, dar poti face si bani. Totul e sa provii dintr-un mediu familiarizat cu cacatul si acesta, dupa hazna, este – nu-i asa?- blogosfera.
