Se spune că totul în viață este de fapt o chestie ciclică, care evident se repetă. Când ești tânăr nu ai timp să realizezi asta, dar odată cu vârsta, ciclicitatea cursului vieții devine cu mult mai vizibilă, pregnantă aș putea spune.
Deunăzi, m-a lovit o problemă comună a zilelor noastre: criza de hemoroizi: mâncărime, usturime, durere, disconfort etc. Am dat cu tot ce se putea, deoarece ideea unei intervenții chirurgicale este dincolo de capacitatea mea de înțelegere și acceptare. Cu chiu cu vai, trece, că doar toate trec într-un final. S-au potolit și ăștia micii, doar cât să lase loc altor probleme.
Ca o paranteză, la farmacie mi s-a recomandat o alifie grozavă și revoluționară, care da, mi-a revoluționat existența, având în compoziție ceva cu mentă, camfor sau ceva de genul. Așa am trăit senzația nouă de cur ventilat, deoarece la un moment dat mi se părea că cineva montase vreo trei coolere de calculator la extremitățile ochiului meu brun, pentru ca mai apoi senzația să se transforme în cea pe care o ai după ce ai cinat ceva extrem de picant. Trai, neneacă!
La puțin timp după faza cu hemoroizii, dentistul îmi face o extracție, evident dentară. Tot cu chiu și cu vai, deoarece e cu injecții și alte instrumente de tortură care mă duc cu gândul că primii dentiști au fost de fapt torționarii lui Torquemada, care „smulgeau” ad literam „adevărul” din gurile condamnaților de pe masa de lucru a Inchiziției spaniole.
Durere și infecție post extracție, ca la carte, disconfort, rahat cu fundiță, bucurie maximă, trecut pe antibiotice, chiar două diferite, plus ceva biotic care să protejeze flora intestinală.
Cam în a treia zi de tratament, infecția se retrage, lăsând în urmă dezastru, precum șuvoaiele care inundă Europa, resăectiv o criză intestinală de zile mari, care mă ajută să izvorăsc, la rândul meu, zilnic, șuvoaie de înțelepciune, cam de 4-5 ori pe zi. Ca o paranteză, într-o noapte m-am trezit speriat deoarece mă apucase o criză de tuse. M-am gândit: ăsta e sfârșitul! Tuse îmi mai trebuie, că supapa oricum nu mai ține! Tusea a trecut, nu s-a agravat și aia, căci era o chestie… epică! E b ine totuși că bioticul a protejat ceva. Ce, nu știu, probabil fauna intestinală, deoarece flora pare distrusă, de unde și schimbările „climaterice” rezultate.
Suplimentar, nevastă-mea cea grijulie și atentă cu tot ce se petrece în jurul ei (sic!) a gătit (!), cam ce credeți voi? Fasole! Din toate meniurile din lume a ales fasolea uscată! Bine, mai putea găti mazăre, fasole verde, humus etc. Un bob de orez nu i se intersecta cu mâinile și creativitatea-i culinară!
Am terminat tratamentul cu antibiotice, infecția post extracție nu mai există, totul e OK, cu excepția mațelor care bolborosesc continuu și refuză să păstreze orice aș mânca. Pe cale de consecință, mi-e foame tot timpul și am dat jos vreo 5 kg, ceea ce nu e chiar rău, dar nici grozav nu mă simt.
Și de ieri, hemoroizii mi-au reamintit că sunt încă alături de mine, deci, așa cum ziceam de la început, totul este o chestie ciclică! FMM de viață, zic! Altfel, cum a fost vara voastră?
P.S. mai am o extracție de făcut, deci viața e minunată, nu-i așa?
