Acest interviu vine, ca o continuare logică, a celui realizat încă din anul 2016, faimosul „Tobiță, ronțăitorul de hemoroizi. Interviu”.
Eugenuță, fiind el însuși o continuare, nu neapărat logică, ba a fostului edil, ba mai recent a lui Tobiță, a părut alegerea potrivită pentru acest tip de interviu, care se realizează o dată la 10 ani. De ce? Prietenii știu de ce!
- Lovind din prima, Eugenuță dragă, de când faci gargară cu boașe transpirate?
- Cam de când mă știu. Fiind mereu atras de oamenii mai mari decât mine, între un pupat în fund și o felație efectuată pentru detensionare, s-a ajuns la teabagging și mai apoi la gargara cu respectivele boașe sau coaie cum li se mai spune.
- Dar de ce boașe sau coaie? De ce nu testicule, ca să păstrăm o spoială de discurs colocvial?
- Pentru că nu sună corespunzător. Altfel e când spui „gargară cu boașe transpirate”. Parcă ți se umple gura de ele. Parcă dintr-odată le simți ciocnindu-se între ele și strivind omulețul din fundul gâtului.
- Bine, am lămurit denumirea. Dar de ce neapărat transpirate?
- Păi ați mai auzit de gargară pe uscat? Boașele transpirate alunecă ușor. Sunt cumva mlădioase, chiar dacă sunt pline de sevă. Ajung imediat în gât și unde mai pui, dacă-s transpirate, parcă nici părul de pe ele nu te mai încurcă. Totodată, dacă sunt transpirate, bolboroseala naturală e mai ușor de obținut, se formează mai repede clăbuciii și gargara devine fenomenală pentru ambele părți: atât donatorul de boașe e fericit, pentru că nu-l ustură, dar și eu, deoarece am satisfacția lucrului bine făcut. Altfel, daca nu-s transpirate, până realizez o gargară corespunzătoare, îmi ies ochii din cap ca la melc, îmi mai stă un floc în gât și nah, scot sunete nenaturale, guturale, de parcă ași fi vreun mascul alfa care rage teritorial. Eu, așa cum ați dedus, sunt mai mult pe pasivitate, pe „întoarce și cealaltă bucă”, pe priviri galeșe aruncate întrebător de jos în sus, de unde, din genunchi, întreb „mai doriți să serviți sex sau mă pot ridica și șterge la guriță”?
- Revenind la o denumire pe care ai oferit-o mai sus. Ce este acela „teabagging”?
- Vine din engleză, evident. Deoarece eu sunt o persoană cultă și citită. Nu sug coaiele așa, ca un țăran obosit din Buftea. Am o noblețe aparte. Teabagging… imaginați-vă momentul ăla când inmoi în mod repetat pliculețul de ceai, ținându-l de sforicică. Și-l plimbi sus-jos în cana cu apă caldă, ba=l scufunzi, ba-l scoți. Teabagging…. yummy yummy!
- Și ai vreo preferință? Preferi coaiele epilate sau ți-e indiferent?
- Vedeți voi, teabagging-ul sau mai mult, gargara cu boașe transpirate este de fapt ca terapia cu arome sau cea cu ceaiuri aromatice. Uneori ai starea pentru o anumită savoare și atunci alegi coaiele păroase, care adăpostesc seva transpirației dintre floci, alteori, când prefer una mică și rapidă, ca un ness cu apă caldă, aleg coaiele epilate, care alunecă rapid, transpirate fiind. Dar cu aromă mai discretă. Sunt momente în care am nevoie de un șut puternic și atunci aleg o aromă unică, sugând coaie de moș, care-s mai mult piele decât coaie și care ajung, invariabil, să se cuibărească în anusul bătrânului. Acest timp de gargară îl denumesc „Sfânta coiosferă”! Te poate trezi și din morți! Are vagi nuanțe de anus, căcat uscat și hemoroid inflamat. E ceva de vis.
- O ultimă întrebare: doar coaie de bărbat? Că doar ești în USR. Egalitate… LGBTQ etc…
- Nu am încercat încă coaiele de transsexual sau travestit. În afară de boașele lui Neluțu și coaiele alea mici , dar păroase ale lui Tobiță, am mai prins, ocazional câteva perechi, dar cele mai adevărate sedințe de gargară cu coaie transpirate le-am avut cu cei doi. Nu știu dacă aș face gargară cu coaie de transsexual. Asta și pentru că deși ador să fac gargară cu coaie transpirate, deseori contează și ale cui coaie le iei în gură, pe ale cui le ții mai mult, cât și dacă le sugi cu tandrețe sau doar le speli în gură. Sunt multe variabile.
- Mulțumim Eugenuță. Vreun sfat pentru viitori discipoli întru gargara cu boașe transpirate?
- Căutați-vă o pereche de coaie tari. Și mari. Și nu vă dezlipiți de ele. Într-o lume așa haină, unde și unui rahat îi este greu să se lipească de o talpă corespunzătoare, să ai o pereche de coaie ale tale, să le pupi, să le dezmierzi, e mare lucru.
*Acest text este un pamflet. Orice asemănare cu persoanele din realitate este sau nu pur întâmplătoare. La fel și fotografiile folosite, preluate de altfel de pe internet, Facebook etc.