Stancuta de piscot – introducere

Ii spune stancuta pentru ca e relativ ilegal sa-i mai spui unui tigan ca-i tigan. Nu-i spui nici cioara ca e si mai grav, desi poate ca atunci cand arati cu degetul catre un grup de etnici colorati, in spatele lor e o cioara. Nu ai vrea sa risti…

Deci e stancuta. Si pentru ca e la feminin si pentru ca ea crede ca e o diva si ca e sexy si trendy si glossy si fucking shit ce-o mai crede despre ea, femeia asta care pare facuta din cearcane concentrice si-o cocoasa. Am mai scris despre ea, nu pentru ca-mi place, ca doar stiti ca nu scriu lucruri frumoase despre oameni frumosi,are cine sa scrie despre #oamenifaini. Eu dau cu mamaliga’n grinda ipocritilor, autoexpertilor si autosuficientilor. Iar ea e cate putin din toate.

Nu se prea stie unde da cu sapa duduia. Pretinde ca e pe la Sodoma Hurts, dar pe pagina ei de Facebook scrie ca si-a incheiat colaborarea cu ei. Insa in revista atat de glossy si trendy si fuckin’ precious, Beau Monde, despre care, pana la aparitia stancutei in peisaj, habar n-aveam, ei bine, in caseta redactionala de acolo, apare si numele ei in dreptul ocupatiei de sales manager. Nu cred ca vinde asta nimic, nu cred ca e in stare sa vanda nici apa in desert, insa daca e ceva ce stie sa vanda, e propria imagine.

Pe principiul ca daca apari peste tot, poti mima ca esti o persoana importanta, stancuta de piscot, isi alege cu mare grija alura, vestimentatia, cercul de prieteni si mai ales persoanele cu care trebuie musai sa pozeze la fiesce eveniment la care ajunge. Si sa ma bata mama daca stancuta rateaza vreunul. De asta mai si intreb cand mama naibii mai are timp sa mimeze ca e sales manager?
La orice eveniment se va duce, va avea grija sa se aseze exact langa oamenii momentului sau cel putin aia pe care-i crede ea ca fiind pe val. Iar la poza, va sta langa obiectul evenimentului, alaturi de cat mai multe personalitati posibil, pentru a crea falsa impresie ca se stie cu toata lumea.

Cotrobaind putin prin trecutul ei, am aflat ca la un moment dat se pretindea un fel de redactor sportiv pe la nu stiu care dintre Antene. Loc unde profesa pentru ca in timpul liber (ca de obicei suficient) presta din pozitia in genunchi si cu privirea in sus, usor mirata si usor intrebatoare „o fac bine?” avand evident gura ocupata. Cui ii presta? Sefului ei, ca doar nu e atat de proasta s-o suga degeaba.

Astazi nu mai sta in genunchi, demult. Asta pentru ca barbatii s-au mai desteptat si pentru ca exista prea putin whisky ca s-o doresti pe stancuta si mult prea putina imaginatie ca sa-ti poti crea un film in care ea sa fie protagonista, chiar si mimand transhumanta, ea evident in rolul oii sau dupa caz, a caprei…

In plus, e tot timpul plecata, avida fiind dupa piscot si imagine. Poate doar seful ei de la Beau Monde sa-i mai viziteze gingiile din cand in cand, in contul faptului ca-i tolereaza numele in caseta redactionala. Tot in acel cont, probabil ii mai populeaza si esofagul cu copii cruzi, pentru ca la cat de digratios ii este curul diform si prea mare pentru picioarele alea subtiri si neinvatate cu mersul pe tocuri (vezi contactul cu solul petrecut in aeroportul din Viena, cand tata Floarea veni pe tocuri de 15 cm in deplasarea cu pricina…), deci la ce ansamblu cur/picioare are, probabil ca si boss-ul prefera s-o trimita sa-si faca controlul ginecologic la stomatolog.
Numele ei e acolo. In caseta redactionala.  Caci ea are nevoie de numele ala inscris acolo, este biletul ei de libera trecere catre piscot, catre evenimente, catre masini de drive test.

Va vine sa credeti? Inutila asta merge la dealerii si importatorii auto si weekend de weekend ia cate o masina cu care isi transporta basinile la mare sau dupa caz, la munte. Si sa nu credeti ca merge sa ceara Dacia Logan sau Nissan Micra. Nu! BMW, MINI, Audi, toate Citroenurile posibile (asta pana cand s-a spart Fratia Inelului de la Citroen Romania, Slava Domnului!), iar mai nou, iata, Mercedes-Benz. Masini cu care-si pune o poza pe profilul de Facebook, unde aduna maxim 10-12 like-uri din grupul de piscotari veseli in care isi imparte frateste aerele ca intr-o cada cu apa in care mimeaza loserii ca-s in jacuzzi.

Ce castiga o firma care-i da masina cu plinul facut? Ura jurnalistului care e obligat sa stea la rand dupa  inutila stancuta, trebuind sa alerge masina in cursul saptamanii, nu in weekend unde ar imbina si el utilul cu placutul, desi munca sa aduce beneficii firmei auto, a stancutei doar pierderi, caci consuma gaz, uzeaza inutil masina si Da Doamne, sa o si loveasca odata si odata pe vreuna, de preferinta E-Klasse cabrio de weekendul asta.
Avem asadar de-a face cu primul piscotar cu fite si impresii din istoria picotarilor care se perinda pe la conferintele de presa si lansari.  E genul ala, „fa-mi o poza dar ai grija sa se vada si cafeaua de pe masa si daca se poate si numele terasei, ca e de fite”. Uneori, langa cafea si nelipsitul pachet de tigari, stancuta lasa si o carte, semn ca e culta, citeste si ca e din lumea buna. Haida-de, e doar o stancuta care a mostenit tupeul nesimtit al rasei sale usor brunete.
Am scris destul despre ea, e a doua oara. Prima data a fost aici. Acum mi-e si sila si mi-e si ca o fac celebra inutil, asa ca iau o pauza si revin.
Stancuto, ai intrat in Hall of Fame! Poate si-or pune aia importanti intrebarea „de unde o cunosc totusi pe stancuta de piscot?” Ca pe principiul „am vazut-o peste tot, deci trebuie s-o chem si eu” sau pe cel cu care ai mers deseori pe ici pe colo, „ma duc ca n-are cum sa ma dea afara, sunt o diva, ce plm”, nu cred sa mai mearga mult…