Nu mai prididesc sa dau peste fitosi si impresari in patria asta. Mai cu seama cand vine vorba despre unii care se dau si ei pe langa sau prin presa. E plin de fite si impresii, ca balta de broaste, ca pestii au fost demult pescuiti.
Deunazi, la lansarea unei masini misto, a unei marci care e intr-un oarecare declin, am dat peste o ex piarista a unei alte marci, iesita oarecum din uzul romanesc, care acum are impresii de fashion know. N-am nimic cu ea, mi se rupe de ce papuci poarta protipendada mioritica, la fel cum mi se rupe daca ei ii plac sau nu. Creatura, la fel de inutila ca pe vremea cand se dadea ceva communication manager, fiind destul de draguta ca femela, umba insotita de o starpitura cocosata, care pe motiv ca are ceva vanzari pe mana fiind un fel de sales manager la niste trusturi, are parte de zeci de mii de pupaturi in dosul ei lasat si literalmente basit. Si mai e si cocosata. Chestia asta nu imi iese din cap. Genul ala, nebagat in seama, care la petrecerile de odinioara avea parte de o cuplare numai cand se epuiza stocul de femele futabile; (pardon, sa ma exprim frumos, dorite de masculii virili de la party). Genul care pentru a avea parte de bagare de seama din partea sexului opus, trebuie musai sa iasa cu o fiinta care sa atraga prostii in zona in care se afla, altfel, singura fiind, nici valetul din parcare nu i-ar da sansa unui sex oral.
Cu alte cuvinte, mai rau de atat nu se poate, decat daca esti Raluxa. Apropos, mi-e dor de bloggerita care-si face colonoscopiile online si in vazul tuturor.
Si vanzatoarea asta, nebagata in seama suficient, se gaseste ea sa vina cu un deget aratand inspre persoana cu care dorea sa interactioneze, care culmea, vorbea cu mine. Si cu degetul ala aratator indreptat catre om, ceva de genul „uite ce muc a facut fata” vine cu o scuza penibila de dicustie si facand abstractie de faptul ca se afla la masa si in plus de vorbea cu mine, care nici eu nu eram singur, dimpotriva, il sileste sa se duca in nu stiu ce cotlon, sa-i aduca cocosatei ceva la fel de neimportant ca ea. Moment in care cu tot dragul pe care-l am in astfel de situatii, i-am slobozit un „mortii tai de cocosata, nu vezi ca aici vorbeste un om, nu latra un caine?”. Apoi cu o trimitere catre intregul ei arbore genealogic mort si viu am parasit incaperea. Chiar asa, stau si ma intreb, cam cat timp si pana unde au de gand unii oameni, altminteri nascuti din laba, sa confunde tupeul cu nesimtirea? De ce sub pretextul „sunt o doamna, ce pula mea!”, ti se baga in seama, in viata, in discutie, urmand ca mai apoi, cand o da norocul peste cate una ca ea, sa o penetreze unul suficient de treaz incat sa si ejaculeze, ramanand gravida, sa vina in fata cozii si sa se bage tot in fata, pe motiv ca deh, gestanta fiind are nu stiu ce prioritate, de parca intreg aliniamnetul masculin si-ar fi adus aportul la starea ei de gravidosenie si deci, este logic ca toti ii datoram locul din fata.
Am asa un sentiment de scarba in vene, de mi se duce pana-n vintre, de unde si slobozenia de limbaj licentios. Scuzati-mi scarba!
