Mergeam eu cu mașina, către casă și m-am gândit că ar fi un gest frumos să schimb câteva vorbe cu nevastă-mea, care – la acea oră- era de asemenea în drum spre locuința conjugală comună. Nu vă exaltați, amândoi avem car-kit, deci nu stăm cu telefoanele în mână, nici cu căștile în urechi, nu săriți de cur în sus cu comentarii pline de know-how.
Și cum vorbeam noi de una, de alta, am intrat în modul „soț în standby”, adică ea vorbea, eu auzeam ceva, informațiile intrând târâș pe o ureche, pentru ca mai apoi să iasă fuga-marș pe cealaltă. Parcă știind că eu funcționez la capacitate redusă, ea accentuează:
- Îmi iei?
- Ce să-ți iau?
- Ți-am zis să te oprești la farmacie și să-mi iei un Testovit.
- Aoleu! Cât costă? (prima greșeală, în loc să întreb ce o doare, gândul meu de soț nenorocit a fost să întrebe cât costă, cât va trebui sa scot din buzunar fără să îmi facă nicio bucurie). Așa rău îți e? (încerc eu să-mi repar greșeala).
- Nu știu, până în 30 de lei. Da, nu mă simt deloc bine și am zis să încerc.
- OK, mă duc acum. Haidi pa!
Și închei convorbirea, că oricum nu mă concentram la nimic. Era una din zilele alea, când tot cerul este senin, nicio sinapsă nu intersectează liniștea abisală din creierul de mascul alfa, aflat la granița impusă de bisectoarea vârstei în congruență cu înțelepciunea.
Mai merg eu vreo doi-trei kilometri, traficul era lent, când mă lovește paradigma existențială: ce mama naibii a zis femeia aia să îi iau?! Ceva cu Chesto sau o fi Kesto… Lasă că nu înțelege farmacista pronunția mea, dacă e cu „ch” sau cu „k”. Sau o fi fost cu „P”? Și ce urma? Parcă ceva cu ovil? Kestovil? Nu, boule, era ceva cu coaie. Că așa am reținut eu. Dar nu pentru că femeia zisese așa ceva, ci pentru că, din plictiseală, făceam asocieri la modul automat, de parcă subconștientul îmi dicta asta, pentru că știa că mă voi afla, în scurt timp, neputincios în căutarea unui răspuns.
Deci dacă e cu coi… nu a zis nimic care să conțină „oi”, deci e ceva pe acolo, o fi… testicul? De ce mama naibii ar vrea o femeie un medicament care are testicul în componență?! Boul naibii, niciodată nu ești atent! Testi… Testo… Testovil sau Testovit, așa a zis, parcă. Testovit sună mai a medicament, zic.
Mă duc la farmacie, mă asigur că nu e plin de „enoriașe”, mă duc la cea mai goală casă, vine farmacista:
- Cu ce vă servesc?
- Testovit aveți?
Urmează o liniște ciudată.
- Stați să verific. Nu cred, nu am mai auzit.
- E ceva până în 30 de lei, încurajez eu aplombul deficitar al farmacistei.
- Card HelpNet aveți? – încearcă farmacista să mai câștige ceva timp, în căutarea Testovitului.
- Nu am, pe ăsta l-am ratat, dar sigur are nevasta. Stați să caut numărul de telefon.
În timp ce caut numărul, îmi vine în cap ideea genială, salvatoare, mirobolantă, care avea să curme zvâcnirile pe tastatură ale degetelor farmacistei. Îmi sun nevasta.
- Auzi, cum ai zis că se cheamă ăla? Testovil sau Testovit sau cum ai zis? Că nu am fost atent.
- TEST COVID! Am zis Test Covid! Niciodată nu asculți!
LATER EDIT: căutând o fotografie pentru a ilustra articolul, am descoperit, cu stupoare, că Testovit există! Sunt mântuit! Soție, am fost atent, tu nu știi să ceri clar ce ai nevoie!
