Zi de zi România se transformă într-o țară de triști. Și triștii ăștia se tot înmulțesc, de parcă mama proștilor nu era suficientă cu permanenta ei stare de gestație.
În Piața Victoriei, în fața Guvernului, în sfântă zi de sărbătoare (sintagma asta nu dă greș niciodată, România fiind la tot a doua zi într-o sărbătoare religioasă sau alta), un grup de triști manifestează împotriva căsătproeo între homosexuali. Triștii sunt puțini și… triști. Forțele de ordine care-i păzesc sunt de cel puțin trei-patru ori mai numeroase decât manifestanții, ceea ce îi transformă și pe ei în niște triști.
Manifestanții nu-s băgați în seamă de niciunul dintre trecători, deoarece păe acolo unde stau ei și agită steagurile, nu sunt trecători. Manifestația are loc la confluența unor bulevarde unde secirculă ca la Istanbul. Câteva televiziuni care dau știri triste pentru triști, caută senzaționalul acolo unde nu-i. Diseară la teveu va apărea probabil știrea că a avut loc o manifestație amplă, ca să-și justifice și știriștii existența și cheltuielile de deplasare.
Pe lângă „manifestanți” trec șoferii. Triști. Și întrebători: ăștia n-o avea sâmbătă? Cine-i plătește, că un om normal nu ar sta în soare degeaba? Și trec mai departe, triști și plictisiți.
Dacă nu vă urcați pe clădirea Guvernului de unde să săriți direct în cap, că oricum nu umflă nimeni perna de salvare, tot degeaba. Nici manifestațiile nu mai sunt ce au fost cândva. Țară de triști, manifestație de triști, subiect de revoltă pentru triști. Pun pariu că ăia de manifestează nici măcar de o relație heterosexuală plătită nu-s în stare!