Ronțăilă și-a mai dat un examen și l-a trecut cu brio. A fugit la „toarșa” dirigintă și s-a plâns: „m-a bătut Corvinash!”. Întreaga cancelarie s-a oripilat. Cum? O asemenea exprimare? Ne-a jignit pe toți! Nu bre, prețioșilor, am avut treabă cu o singură persoană în pamfletul meu. Aia care a dat fuga,cu lacrimi de crocodil șiroind pe obraz să se plângă că a fost molestat verbal. Ăla care nu le are cu cuvintele triviale. Că doar în galeria echipei Dinamo București sunt numai oameni fini, absolvenți de litere, artă, teatru…
Așadar,
Scuzele mele pentru că am folosit un cuvânt trivial ca „hemoroid”. Recunosc, la plural. Într-un oraș unde „să moară mama” este echivalentul lui „pe cuvântul meu”, unde „să moară mă-ta” este mai des folosit decât „bună ziua”, am îndrăznit să stârnesc mânia proletară scriind despre hemoroizi.
Scuzele mele că acest blog, care datează de prin anul 2006, refăcut prima dată în anul 2008, deci acest blog este PROPRIETATEA MEA. Aici scriu ce vreau. Când vreau. Dacă vreau. CE VREAU, că poate nu ați înțeles din prima. Nu trebuie să dau nimănui socoteală ce scriu aici. Bine, nici pe altundeva, dacă e să fim corecți.
Scuzele mele că nici Bufteni.ro nu aparține nimănui altcuiva decât mie. Și acolo, în proporție de 95% scriu CE VREAU. CÂND VREAU. DACĂ VREAU.
Scuzele mele că deși sunteți destul de mulți, de citit, citiți toți, dar înțelegeți tare puțini. Contractul meu, pe care cu generozitate l-a publicat plângăcioasa mică, stipulează clar: „realizare draft publicație print”. Nu blog, nu site online, ci print. ADICĂ ZIAR. În rest, nu vă datorez nimănui, nimic!
Că tot veni vorba de contract, scuzele mele că un SRL încasează 3300 lei BRUT, pentru a realiza un produs media. Plângăcioasa mică, de fapt și voi toți ceilalți, ar fi trebuit să știți că din cei 3300 lei, o gălăgie de bani se duc afară sub formă de impozit pe venit. Bine, asta știu cei care au SRL, funcționează legal, plătesc taxe și impozite, nu cei care au un butic de 16 mp de unde vând carne pârlită și acumulează datorii de 80.000 lei în șase ani de existență. Cu tot cu ASE terminat.
După ce se duc banii către impozite (în prima fază a fost publicată și situația firmei mele vis a vis de ANAF și Serviciul Taxe și Impozite Locale, adică zero lei datorați), urmează plata DTP-ului (da, ca un ziar să aibă o formă, se angajează un DTP-ist profesionist). Apoi plata utilităților (curentul electric, internetul, computerul, programele folosite, aparatul foto etc, toate costă. Stiați?). Deci, da! Ce de bani câștigă ziaristul local! Haai, mai ușor cu matematica, să nu se verse cifrele pe scări! Apropos, știați că și programul de contabilitate presupune un abonament anual, nominal? Sau că un SRL plătește separat taxa Radio-TV? Aflați acum. Și mai sunt…
Scuzele mele că am stârnit mânia calfei, felcerului local, șoferului, casnicei, gospodinei, ba chiar și pe a șaormarului. Nici nu aveți idee câte nopți nedormite mă așteaptă, nopți în care voi cugeta la cum să îndrept lucrurile. Eu, care mi-am dorit dintotdeauna să devin preferatul urbei… lol.
Scuzele mele că NU SCRIU CE AȚI VREA TOȚI SĂ VEDEȚI SCRIS: anti primărie, anti G. Pistol, anti tot ce vă roade pe voi. Pur și simplu nu suntem pe aceeași lungime de undă.
Scuzele mele să vă dezamăgesc din nou: cu sau fără contractul pentru ziarul primăriei, blogul acesta, site-ul Bufteni.ro, AutoCool și dacă vreau încă vreo două-trei site-uri, sunt și vor fi ale mele. Voi continua să scriu, tot ceea ce vreau, nu ceea ce vreți voi.
Și ghici ce? Surpriză! Știu că finalitatea demersului, care nu îi aparține șaormarului, un ins ușor de manipulat, este ca eu să mă despart de actualul primar. În viziunea unora (să nu credeți că nu știu și a cui), dacă s-ar produce ruptura aceasta, eu m-aș întoarce împotriva lui. Și s-ar închide un cerc: toată urbea scandând la unison: jos Pistol! Ghici ce: NU! Indiferent, cu sau fără contract, NU MĂ VOI ÎNTOARCE ÎMPOTRIVA LUI. De ce? Pentru că nu vreau! Nu sunt dator nimănui cu nicio altă explicație. OK, vă mai dau una: PENTRU CĂ POT!
Așadar, cu lacrimi în ochi, dacă te-am deranjat vreodată, pe tine, cetățean de bine al orașului și nu numai, ție, calfei, felcerului local, șoferului, casnicei, gospodinei, ba chiar și ție, șaormarului, cu încă o tură de lacrimi în ochi, îmi cer scuze.
