Incredibil, dar adevarat! Nwradu a scos dintii si asta nu pentru a ranji (caci la el orice zambet seamana cu salutul hienelor), ci penmtru a demonstra ca daca vrea, poate sa ude si canapeaua. Ca de muscaturi nu poate fi vorba. El este adevaratul Labinstein de Romania,in lipsa unui Einstein corepsunzator.
Si pentru a-i zugravi mai nine imaginea de penibil autosuficient, atotcunoscator, guru al tehnicii si gadgeturilor, expert al retetelor de shaorma, si specialist in intins clatite prin bucatarii, coroborat cu stiinta sa avansata in domeniul fizicii moleculare, care are o stransa interdependeta cu babele care posedamitraliere, am folosit, fara niciun efort, un simplu printscreen de pe pagina sa de Facebook.
Aici, el reuseste, pe rand, sa devina penibil, foarte penibil, extrem de penibil, iar la final, patetic. Un Labinstein.
Acest Labinstein de Romania, care daca Einstein nu se nastea, sigur ii lua locul de repetent in scoala generala, a dat el cu presupusul ca e un mare invatat si ca e conectat la toate cele cand, cu emfaza, a dat-o in grinda cu mamaliga:
„La lansarea tabletei Lenovo Yoga jurnaliștii întreabă care vor fi prețurile, când va fi disponibilă etc. Nota 2 la documentare. Bloggerii știu și preturi și faptul ca se găsește de vreo săptămână în magazine, de exemplu la PC Garage unde se vinde foarte bine.”
Labinstein dragule, cum bine zicea cineva, tot pe Facebook, cacatul ala cu ecran se numeste tableta numai in lumea voastra a piscotarilor. Tie, daca iti da careva un piscot in gura, alergi mandru cu el prin tot orasul, ca sa te vada si PR-ul si agentia si colegii de breasla. Tu, care esti o capusa in coasta jurnalismului, ai la dispozitie tot timpul din lume, sa cauti si sa cercetezi ce mai e prin magaziile firmelor, caci pentru asta traiesti: sa piscotezi. Deci, ai nevoie de orice pentru a-ti atinge menirea in viata: masini de teste, telefoane, tablete, cuptoare cu microunde, nisip de la pisica Raluxai, cacat de la stavilarul de pe Dambovita etc. E normal sa stii ca Huawei scoate un telefon cu doua fete cu ecran tactil sau ca in China s-a ajuns la iPhone 10s. Esti plin de informatii utile, precum broasca de pene, insa in labinsteinismul tau, inca nu iti dai seama de asta. Dai si tu cu presupusul despre toate cele, fix ca ala deti-a fost far calauzitor in viata de blogger, zosnicul exilat la Brasov.
Si pentru aa ilustra cat de mare este coeficientul de labinsteineism la acest Labinstein, iata cum, din dorinta de a epata si de a se da semidoct vorbitor de romgleza, o da cu mortarul in bazooka, in postul din partea de jos a printscreenului.
In limba romana, ala se numeste mortier, in timp ce mortar este ala care ar trebui turnat pe tine, blogul tau, ceilalti bloggeri-piscotari si de ce nu cam pe intreaga blogosfera. Se lasa apoi sa se intareasca si da, poti vorbi despre niste bloggeri „beton”! Mortarul are in componenta ciment si se folosetse in constructii, in timp ce mortierul are in componenta otel si este o arma (ca aia din poza ta), arma a carei definitie o gasesti in Dex, DEXonline, carti de literatura obligatorie aferenta claselor VI-VII etc…
Asadar, Q.E.D. inca o data cat de relevanti, exacti, semidocti, pertinenti, experti si demni de a (nu) fi citati, sunt acesti bloggeri, in mare parte descendenti din Labinstein sau adepti ai labinsteineismului.
3 răspunsuri
Am corectat, mulțumesc pentru observație. Scăpasem un „i”, bine că ai pierdut 30 de minute ca să-mi arăți asta.
În engleză este, totuși, mortar, așa că iMortar ar putea fi ceva real 😉
Nu uita însă că de tine în particular se cam feresc toți cei din agenții, reprezentanții brandurilor auto zic că ești cam ciudat, am văzut pe cineva exclamând „aoleu iar mă sună ăsta” când primea telefon de la tine șamd.
Pe oriunde am fost și a venit vorba despre tine (evident, la modul „ai văzut ce jurnalist talentat e C.S. și ce blog mișto are?”) toată lumea a dat ochii peste cap si a zis că nu știe cum să mai scape de tine și să nu-i mai bați la cap, dar na… le e teamă să nu supere marea tagmă a jurnaliștilor. Să-i vezi cum se posomorăsc toți când apari la vreo lansare și cineva trebuie să iasă să te întâmpine.
Dacă tu ai o părere proastă despre mine, asta e, nu mă deranjează; e doar a ta. Despre tine, însă, TOȚI au o părere proastă. Asta e realitatea. Poți să te dai cocoș cât vrei tu pe blog și pe net, dar realitatea oricum rămâne aceeași.
Ce sa zici si tu…. Eu te cred, caci spre deosebire de tine, prefer un dusman sincer, unui prieten fals. In fine, traim in doua lumi diferite si paralele. Ce sediscuta despre mine, in cercurile pe care TU le frecventezi, ma lasa nemuritor si rece. E parerea unui blogger despre un jurnalist si e ca atunci cand cainii latra, caravana trece, daca ma intelegi ce vreau sa zic. Agentiile in care esti tu binevenit nu sunt agentii, sunt cofetarii care dau piscot la piscotari (cat despre unicul PR pe care l-as putea suna si pe care sa-l cunosti si tu…cred ca doamnei care reprezinta interesele companiei americane in Romania, recte Craiova, o sa-i placa ca ai afirmat asta in numele ei. Chiar o s-o intreb personal). Despre „hai sa ne masuram care e mai priceput”, in locul tau as inchide gura, ca te pricepi la masini cam cat ma pricep eu la crosetat. Desi, daca ma gandesc bine, in timpul in care tie ti-ar iesi de-o laba, mie mi-ar iesi intreg ciorapul. Presupun ca vreun prieten o sa-ti traduca ironia.
Nu mă băgam dacă nu ziceai „MAREA TAGMĂ A JURNALIȘTILOR”, dragă Radu, tu ce crezi că la noi e un mare nepotism sau o mare gașcă (la fel cum e lumea bloggărilor?)… Mai remarc un lucru interesant, la voi ÎNTOTDEAUNA totul se măsoară în talent (mai e o breaslă care măsoară totul în talent, nu mai știu care era… aaa… da! MANELIȘTII)… Știți ce e mai amuzant? Voi luați totul ca un concurs de gudurat și dat din coadă pe lângă PR-i și agenții :))))))