Mihaela Rădulescu, părintele mișcării „De la mine ai un NU!“

Toți nebăgații în seamă au ceva de spus în ziua de astăzi. și dacă ar face-o, așa cum o fac eu, pe blogul personal, unde dacă vrei intri și citești, dacă nu, te duci la balamuc sau faci ce vrei, ar fi una. Însă nu, vedetele de altădată (scuzați-mă, încă sunt în căutarea sistemului de referință care o ridică pe Andreea Raicu la statutul de vedetă, căci a ți-o trage cu Tudor Chirilă nu e tocmai un etalon suficient pentru asta), deci vedetele, precum și aspiranții la atenția publică și-au găsit un nou rost pe planeta asta. Căci ce e mai ușor decât să arunci cu noroi în preferata mea și a multor bărbați normali, Mihaela Rădulescu?

OK, femeia a zis tare și apăsat, homosexualii sunt OK, atât timp cât sunt acolo, undeva. Sincer, nici eu nu puteam să o zic mai bine. Gayii ăștia sunt orice altceva în afară de ceva normal. Și pot să mă dea în judecată, pot să scuipe pe poza mea, pot să se manifeste public împotriva mea, poate să vină și Organizația Mondială de Apărare a Intrărilor Neautorizate în Ochiul Brun, să mă bată mama și opinia publică, nimic nu e mai scârbos și mai nelalocul său decât sexul între persoane de același sex. Excepție fac lesbienele, care-s ceva divin. Ce, sunt subiectiv? Wow, ce descoperire!

Acum revenind la Mihaela Rădulescu. Nu vi se pare ciudat că femeia asta,indiferent ce face, stârneește o reacție? Pozitivă, negativă, de excitare sexuală, de repulsie din partea gospodinelor, de iubire din partea perverșilor, de dezgust din partea virginelor la 40 de ani etc? Și cum se cheamă asta? Păi bine, vă zic eu, dacă mai e cazul: INFLUENCER! Cu majuscule. Verzale. CAPS LOCK.
Femeia asta poate să convingă un beduin să cumpere nisip, de parcă deșertul din jurul său ar fi prea mic. Ar putea, cu o singură apariție atent studiată să convingă un preot budist să-și redobândească libidoul sau unul catolic să-și recunoască sexualitatea. și da, ar putea să mă facă să renunț la fumat!

De cealaltă parte, luăm exemplu un cuplu de gay. Doi masculi bine făcuți, musculoși, eventual tatuați, pozează. Și când ți-e lumea mai dragă, încep să se sărute, să facă schimb de salivă, să se pipăie, să și-o ia în gură reciproc, să-și penetreze anusurile păroase cuprinse de fese musculoase și pline de blană. La final, un amestec de excremente maroniu-gălbui îmbogățit cu spermă abundentă, rămânând atârnat de firele de păr din jurul anusului. „Țurțuri”, pentru cei pretențioși…

OK! Ce e greșit aici? Să o vezi pe Mihaela Rădulescu un sex-simbol, să îți dorești să vină vinerea să auzi cum mai arde vreo doi-trei inutili? Sau imaginea de ansamblu sau măcar cea de final, cu ăia doi gay rupându-și reciproc supapele de evacuare?

Unde dracu’ am ajuns? Într-o lume în care nu pot să-i spun unui gay că-mi dă cu repugnă? Azi-mâine se va considera discriminare că nu i-o sug în vreo budă publică? Că-i spui unui țigan că pute și că dacă tot s-a urcat în autobuz, ar putea să-și ia măcar bilet, dacă tot ocupă si scaunul unei pensionare? Dacă astea-s chestii normale, prefer să rămân anormalul care a redescoperit-o pe Mihaela Rădulescu și căruia scena cu ăia doi păroși plini de salivă, rahat și spermă i se pare de domeniul grotescului.

Băi ăia de vă „ardeți la creț”, dacă erați normali și nu doar o găselniță-scuză pentru cei care nu au altceva de arătat decât că se cred deosebiți împingând lutul la deal, „De la mine aveți un NU!”. Și nu aveți decât să-l împărțiți cu hoardele migratoare de țigani hoți care se înmulțesc ca iepurii și trăiesc furând, cerșind, înșelând, dând în cap la oameni.

Cât despre Mihaela Rădulescu, știu că iar îmi pun fel de fel de onaniști în cap, dar merită. Zicea un pederast într-un editorial că nu trebuie să obligi pe nimeni să-i vadă labiile Mihaelei. Așa-i bă popo mic, nu trebuie. Se înscriu pe liste cu sutele de mii, însă numai ăia potenți și cărora le plac femeile. Voi ăștialalți, de vă jucați cu „ochiul maro” aveți altă treabă, de-a dreptul anormală!