A fost o data ca niciodata, o fetita pe nume Heidi. Ea traia in Elvetia. Si pentru ca acolo laptele e mai alb ca oriunde si iarba mai verde ca pretutindeni si pentru ca Milka devenise marca inregistrata si nu mai avea cautare in tara de bastina, s-a decis sa-si vanda produsele peste granita Elvetiei.
Cam in timpul in care Heidi calatorea prin Europa, pe plaiurile mioritice, un baiat chipes, provenit din judetul fara locuitori denumit Bistrita-Nasaud, lua calea Bucurestilor.
Venea cu ganduri mari, cu sperante, cu dorinte, cu frustrarile celui satul sa fie confundat acasa cu prefectul judetului, pe motiv ca Bistrita nici n-avea de fapt prefect.
Dornic sa se aseze la casa lui, departe de pamantul natal, Meister- caci asa il cheama pe baiatul chipes, se duce pe la banci sa ia un credit. Si fiind el mai cu mot decat insusi motul, pune botul la vrajeala elvetiana data de Heidi si se infige cu boticu-n tata vacii Milka. Ca e mov, ca laptele-i mai alb, ca iarba pe care o mancase e mai verde…
Niste zile, niste luni, Meister s-a uitat de sus la ceilalti muritori de rand, caci el, baiat cu ambitii, venit din Bistrita_nasaud, se realizase. Avea el acces la heidi? Avea! Avea el laptic mai alb si mai bogat in proteine? Avea? Platea el mai putin ca idiotii care luasera credit in mamaliga romaneasca, wurst&camembert european sau chiar mai bine decat cei care luasera in gura hot-dog american? Avea. Adica platea mai lesne.
Numai ca Heidi si-a ridicat poala, a descoperit ce-i sexul, s-a inhaitat cu pizmasii de bancheri si produsele ei naturale, mai albe si mai bogate in proteine s-au scumpit.
Lui Meister si inca la vreo 149.999 de isteti le-a picat tare greu la lingurica. Si din aia cu mot, au ajuns sa se intrebe daca mai au cum face motul la cacat. Ca nici cu mana nu-l mai puteau modela. Ca ei luasera lapte de la Milka cu tonele. Si trebuia platit in rate. Dar rata se marise. In timp ce mamaligarii, hot-dogistii si aia de haleau wurst&camembert, plateau cam la fel.
Sa vina Politia! Sa vina SMURD-ul! Sa ne salveze Parlamentul! Sa ne taie careva dobanzile! Am fost pacaliti!
Si uite-asa, boul de mine, platitor de taxe in Ilfov, si boul alalalt de-si face bucatarie singur in Dambovita si celalalt care abia-s mai taraie gazele prin butelii, vom ajunge sa platim de la noi, ca sa fie bine si sa ramana Meister smecher. Ca Meister si ai lui au dat-o in judecata pe Heidi, au dat-o in balarii pe Milka si vor sa plateasca la pretul de acum 100 de ani, de pe vremea cand un litru de benzina era mai ieftin decat litrul de lapte de vaca romaneasca. Si statul roman a pus botul. Sa-i ajutam pe amarati. Ca romanii trebuie ajutati. Ei s-au nascut asa. Ei au aceasta zodie in ascendent, zodia celui care trebuie mereu ajutat. Si diferenta o vom plati noi toti, la un loc, caci minunatul stat roman va inventa inca o taxa sau o dijma. Ca statul cu o mana da si cu trei ia inapoi. Sa platim noi, care nici lapte de la Milka n-am baut, nici pe Heidi n-am apucat-o de tate, nici n-am plecat din judetul fara locuitori, nici nu ne-am uitat de sus la ceilalti cand am pus botul la Heidi, dar nici de jos ca milogu-n traista la sarac cand Heidi si-a luat blugi de firma si ochelari de soare Rayban si s-a pisat pe fraieri.
2 răspunsuri
Bă, să știi că n-am purtat niciodată RayBan. Nu mă cobor la nivelul ăla. Ce dracu’, oameni suntem, de banii de la bancă ne permitem mai mult decât atât.
Da-mi voie sa te contrazic in contradictia ta. In povestea mea, care este un pamflet si
nuare nicio legatura cu realitatea, finalul zice asa:”[…] cand Heidi si-a luat blugi de firma si ochelari de soare Rayban”. Nu Meister si-a luat ochelari, el si-a luat doar teapa. In rest apreciez ca ti-ai pastrat umorul. Respectele mele pentru asta!