Durerea vieții de biker

OK, m-a mâncat într-un loc și m-am scărpinat în altul… Mi-am luat motocicletă. Deci, oficial sunt biker, ce pana mea?!

bike de biker

Că așa am învățat eu de la ai mei, să ai lucrul tău. Și nu am început precum alți „cunoscători” care s-au intersectat vremelnic cu viața mea. Adică nu mi-am luat cască (aveam o sărăcie), nu mi-am luat echipament de moto, deoarece știu că mai devreme de jumătate de an nu voi depăși viteze situate în jurul a 80 km/h, deci super geaca și super pantalonii, care costă o roabă de bani, nu-și aveau sensul. Am început cu începutul: motocicleta. M-am gândit eu că dacă nu-mi place postura de biker e mult mai simplu să vinzi o motocicletă second hand, decât o cască sau un echipament în care nu te crede nimeni că nu ai transpirat. Și că-s mai multe șanse să pierd mai puțini bani.

Însă acum, după primii zece kilometri parcurși, am o dilemă gravă de tot. Și deopotrivă dureroasă. Inițial credeam că burta mea va fi cea care nu va încăpea de rezervorul motocicletei. E drept, au fost oareșce coliziuni și interacțiuni între cele două entități proeminente. Deranjante, dar nu definitorii asupra fenomenului. Însă aproape la fiecare frânare, dau cu mândria masculină în rezervor. Și hai, o frână, două, dar deja am ajuns la stadiul în care nu mai vreau să frânez. Vorba aia: fie frâna cât de rea, mai tare  doare… aia a mea. Bine, nu aia doare, dar cu o precizie matematică, testiculul meu stâng face corp comun, într-un mod violent, cu rezervorul, aproape la fiecare frânare. Știu că „no pain, no gain”, dar doare al dracului și deja mă întreb cam cât „pain” mai pot să suport înainte să-mi bag picioarele în el de motor și de viață de biker? Și când te gândești că înainte râdeam de femeile care se vor bikerițe! Joac-o pe asta, ele nu dau cu coiu’n rezervor la fiecare frână! După două ture de mini cartier, nu mai puteam să mă dau jos de pe motocicletă! Iar rezervorul nu prezintă (încă) nicio urmă. Mă întreb ce se va întâmpla dacă îmi sare ceva în cale sau îmi iese o mașină, așa cum s-a întâmplat ieri. Îmi caut ouăle prin benzina din rezervor?

O cucoană a ieșit mai mult pe sensul meu de deplasare, că deh, abia vedea printre spițele volanului. Am frânat, că altfel, deși avea STOP, eu o pățeam cel mai tare după impact. Frâna a fost suficientă ca să-mi taie aerul. Atât mie cât și motorului, că eu nu am mai apăsat ambreiajul. Eram orbit. De durere. Evident aia și-a zis că-s bou, chiar dacă ea ieșise în intersecție ca vaca. Și nici nu avea de unde să știe că testiculele mele, în special stângul, și-au dat întâlnire cu amigdalele, trimise fiind încolo de rezervorul cu care se ciocniseră implacabil. Și că eu abia mai respiram prin pori, deoarece aerul nu avea cum să pătrundă printre fălcile încleștate de durere, iar nasul nu mai făcea față.

Deci… ce rahat fac? Că oricum m-am așezat, „sfintele biluțe dureroase” sunt primele care contactează rezervorul în caz de frânare cât de cât aprigă. Biker, biker, dar… emasculat? Hai cu sfatul, cu povața, nu râdeți de omul încercat la greu!

2 răspunsuri

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


The reCAPTCHA verification period has expired. Please reload the page.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.