O sa trec peste textul lui Bendeac, pseudoactorasul cu aere de Stie-Tot si cu figura de oligofren uimit de propria-i erectie, pentru ca pur si simplu nu merita.
N-o sa trec insa peste indrazneala unui actor de mana a treia (ca la mana a doua se incadreaza Cabral), de a critica un actor din vechea generatie, pe Alexandru Arsinel, cel caruia soarta, faima, banii, pilele sau cine o fi fost, i-au harazit un rinichi nou, sarind olecuta randul. Dar intr-o tara unde toti sar orice rand apuca si au legi numai pentru a le ocoli, e cazul sa ne dam cu fesele de planeta pentru ca un mare actor a fost ales sa-si prelungeasca viata?
E si normal, Arsinel a oferit si inca mai are destule deoferit scenei romanesti. Fara el, ne vom bucura de productii de doi lei, interpretate de actorasi de tipul Bendeac, disponibili la legatura, cate trei la un leu. Si Bendeac daca vrea sa fluiere, sa fluiere, ca i se potriveste!
In timp ce ros de ranchiuna si de incapacitatea de a se ridica de la statutul de figurant de care-si bate joc o tara intreaga, Bendeac- imitatorul de doi lei, a zamislit un atac media, pe blogul sau personal, atac preluat rapid, precum preiau mustele verzi orice rahat, de catre presa si pseudopresa de can-can. Sa fie de capul vostru! – le-as ura eu.
Natie de gaozari, cum bine a spus cineva, caci numai o natie de gaozari isi ridica in slavi eroii, cu singurul scop de a vea pe cine sa scuipe ulterior.
