Luați-l Doamne și-l păstrați
C-are păsărici săracul!
Moment bun ca să-l legați
Până nu își sparge capul,
Ar fi acum în prag de iarnă
Până nu vine înghețul.
Dați-i pâine, nu-i dați slană,
Că nu-i canibal mistrețul.
Puneți-l pe tratament
Și legat într-o cămașă,
Deși niciun medicament
Nu-i mai bun decât o fașă
Care să-l țină legat
În rezervă antifonată
Fără drept la cuvântat,
Făr’ să mai scrie vreodată!
Căci de-i lăsat în libertate
E periculos ca un țânțar
Care a supt prostituate
Din ținutul vechi, maghiar
Și-acum vrea ‘napoi în față
Să înțepe în neștire
Cur de bou sau bot de rață,
Infectează-n nesimțire.
Dă Tribunul tot ce poate,
Spumegând la colțul gurii.
Vede capete tăiate,
Când își face semnul urii.
A vrut execuții-n piață,
Sau eșafod pe stadion
Omul ăsta face greață
De la cruci la papion.
Și de-i mic și derizoriu
Dați-l deoparte ‘ndată
Ori cazat în sanatoriu,
Dacă a contat vreodată.
La cină să-i dați calmant
Sau Furadan la mic-dejun,
Dacă-i tot recalcitrant,
Căci evident, omu-i nebun!
Cum omul e poet și românul s-a născut și el poet, cu sau fără voia Marelui Nebun Tribun, m-a lovit și pe mine latura poetică și am scris o poezie, -evident pamflet, dedicată unicului și din fericire irepetabilului V.C. Tudor.
