Este clar: suntem o nație de atotștiutori, de specialiști în orice și mai ales de părerologi cu atestat! Nu există domeniu de activitate sau știință care să nu fie pe deplin înțelese de români. Nu există de fapt niciun lucru pe care nu l-am realizat noi, dar despre care să fim convinși că, dacă am fi vrut, îl făceam de zece ori mai bine. Probabil de aceea, deși am inventat primul (sau mă rog, unul dintre primele) avioane din lume, continuăm să cumpărăm ciurucuri de la alții, deși am inventat stiloul cu rezervor, ani la rând, generații după generații, am scris cu sărăciile fabricate de Flaro, care pe lângă că scriau execrabil, când nu se bloca cerneala pe traseu, ajungea sub formă de pourcușor pe pagina care trebuia musai rescrisă. Am inventat Penicilina, dar folosim orice medicamnet cu nume pompos, pe care-l importăm. Și de ce ar mai mira pe cineva asta, dacă se știe că România deși are resurse de sare suficiente pentru a acoperi nevoile planetei timp de câțiva zeci de ani, noi importăm sare de mare de la greci, sare colorată roz din Himalaya etc?
Și totuși, de unde atât de multă expertiză în orice și despre oricine? De ce cred românii că sunt „Aleșii”? Probabil din vechime, de unde ne-au rămas atât de multe pilde și învățăminte de valoare. Și superstiții, care de asemenea ne-au călăuzit de-a lungul veacurilor de biruință în fața tuturor (sic!). Spun din vechime, deoarece este clar că perioada contemporană nu poate fi luată în calcul: doar uitați-vă la cine conduce România de azi!
- Orice român știe că atunci când calcă într-un rahat, fie el de om sau de câine, are noroc. Vă dați seama așadar, că suntem probabil unica nație care când calcă într-un căcat crede că e ceva bun?!
- Statisticile spun că 10 milioane de români se cacă în fundul curții, unde au de fapt WC-ul. Și totuși, cât de greu ar fi să lipești o bojdeucă de un perete al casei, să tragi doi metri de țeavă și să transformi haznaua într-o fosă septică sau nu? Probabil de aici vine o parte a înțelepciunii aproape mitice a românilor: din sunetul răului eliberat din corp, care aterizează cu un pleoscăit sec, de la vreo doi metri înălțime, peste grămada de rău deja acumulată acolo. Sau de la faptul că au sădit întreaga grădină de zarzavaturi și legume în imediata vecinătate a căcăstoarei?
- La noi în țară, deși gripa ucide câteva sute de oameni pe an, deși SIDA este încă o boală incurabilă, deși hepatita, diabetul și afecțiunile cardiace sunt în floare, cel mai mare dușman al sănătății este considerat a fi Curentul. De aceea l-am scris cu „C” mare! Te doare măseaua? Te-a tras Curentul! Ai dureri de spate? Te-a tras Curentul! Îți vâjâie capul? Te-a tras Curentul! Ți se zbate ochiul? Ce mai întrebi? Te-a tras Curentul! La cât de mulți și multe „trageri” are, Curentul pare a fi un Terente al bolilor, un inamic ultrapotent care ar trebui să sufere cumva de priapism. În locul cercetătorilor români, care și-așa o ard aiaurea prin laboratoare, aș încerca realizarea unui hibrid între Viagra și Curent. Sau o Viagra românească pe bază de Curent.
- Românii cred că dacă o pisică neagră le taie calea, aduce ghinion. Rromii vin cu completarea că dacă același fenomen se petrece, având un iepure în loc de pisică, e și mai grav. De aceea, țiganii îl numesc pe bietul iepuraș „Păgubos”. Probabil de aia nu le prea place Paștele! Dar nu care cumva să verși sarea, că înseamnă ghionion sau ceartă! Doamne-ferește să spargi o oglindă, că șapte ani nu mai ai gram de noroc.Dacă ți se zbate ochiul primești vești, dacă te mănâncă nasul iei bătaie, dar dacă te mănâncă-n cur, probabil ești doar nespălat(ă).
- La antipod se află românii care cred că apariția coșarului este semn de noroc. Au cam dispărut coșarii din țară sau mi se pare? Tot noroc aduce atinsul cheliei cuiva, legendarul călcat accidental într-un căcat, ghicitul obrazului pe care lenevește o geană căzută, găsitul unui trifoi cu patru foi sau momentul în care te mănâncă o anumită palmă. Nu am reținut care, dar cealaltă e ghinion: una prevestește că primești bani, cealaltă că-i dai. De asemenea casei îi aduce noroc dacă o rândunică își face cuibul lipit de ea, noroc care se transformă în ghinion dacă distrugi cuibul sau îl îndepărtezi.
- Avem și o mulțime de leacuri naturiste: durerea de măsea trece dacă bagi un cățel de usturoi în urechea de pa partea cu măseaua stricată. Doamne-ferește să mergi la dentist! Uneori, cățelul de usturoi încolțește și cu puțin noroc, îl poți recupera. Uneori… Alteori ajungi la ORL, deci tot la medic. Dacă însă te-a tras Curentul și inevitabil te doare măseaua, mai există varianta cu conul realizat dintr-un ziar, al cărui vârf îl bagi în urechea respectivă, în timp ce partea deschisă este aprinsă și lăsată să ardă până când flacăra tinde să-ți schimbe freza. Cică auzi „cum iese curentul, care la întâlnirea cu focul, pocnește”! Mai sunt celebrele ventuze. Habar nu am la ce-s bune, un lucru este clar: după aplicarea lor, întreg spatele arată ca un câmp de luptă unde au fost detonate mine antitanc. Și mai sunt și dureroase. Atât la aplicare cât și după învinețirea locului unde au fost puse. N-o să pomenesc despre celebrul descântec, realizat cu ajutorul unor bețe de chibrit aprinse și aruncate într-un pahar cu apă, care cică taie starea de rău, durerile de cap, greața etc.
Hai că pe azi ajung șase puncte, mai revin eu cândva cu alte șase, până facem un 6-6-6 sau 666, după cum preferați.
