Intru dorinta intaririi unui proiect al carui putinta necesita intari(to)ri, madam Rogalski, o tanti care-si imparte zilele libere printre cele de munca la propria agentie de PR, a semnat un contract de imagine de unde a rezultat Zosul Rogalski, numai bun de intins pe micii care caracterizeaza media din Romania, pusi pe platoul de carton ieftin, insa frumos colorat, care-s agentiile de PR si media din aceeasi tara, platou folosit pentru a servi publicului indobitocit, bucatele traditionale romanesti (micii), care tot nu intamplator, arata precum… alte alea.
Ce se intelege din lungul sir de cuvinte scris de acea tanti, care-si intareste prezentarea de expert(a), subliniind ca a activat in presa, ca jurnalist?
Nu va chinuiti sa intelegeti sau macar sa cititi, e simplu de tot: Zoso (de unde „Zosul”) are nevoie de o reabilitare a imaginii sale haznalistice. Asa ca o cheama pe cvasinecunoscuta asta de Rogalski, care cu cateva cuvinte in romgleza, ne explica de ce nu se mai trece degetul prin buric: pentru ca „premium” e incolo si „awarness” e dincoace, insa totul este „earned media”. Hai sicitir, ca sa zic asa. Asta ca sa nu zic invers, asa cum imi vine la gura.
Mama ta nu te-a invatat sa scrii in limba romana? Nu te-a invatat ca daca scrii in limbi straine, nu pari doar infatuata, dar si neinteresanta, asta ca sa nu-ti arunc in ochi ca dai impresia de element semidoct? Probabil compensezi prin faptul ca esti sexy, habar nu am.
Traducerea „blegosferatiei” respective este aceasta (cine stie sa citeasca e bine, cine pricepe si mai bine):
bai lsoerilor! PR-ul e Dumnezeu pe pamant! El si agentia sa, sunt Raiul sau Iadul, dupa caz. Ca sa intri in oricare dintre ele, trebuie sa te faci frate cu… dracul. Pardon, cu PR-ul.
Poti sa creezi tu cat continut vrei, poti sa pui si fetele de la Trident (na ca nu maai exista), sa danseze goale pe plafonul masinii, poti sa ceri baietilor de la Taboo sa repare motoare la bustul gol, daca nu esti prieten cu dracul, cu PR-ul, degeaba. N-ai din ala… cum ii zice… „earned media”!
Vrei sa fii platit pentru ceea ce faci? Mars la munca, banii se invartesc numai intre prieteni. Esti prieten cu mine, iei parte la nu stiu ce campanie de promovat ouale de strut din Dobrogea si ai sa primesti bani de parca ai promovat Mercedes-Benz in Dubai. Nu esti prieten cu mine, nici Mercedes-Benz nu iti poate da vreun leu. Pentru ca banii lor ii gestionez eu. Eu si ceilalti diavoli, pardon, agentii de PR sau agentii de media, sau alte agentii inventate numai ca sa se interpuna in lungul drum al banilor dinspre companii catre presa. Pentru ca asta a invata romanul, asa s-a scris istoria devarata a Romaniei: platind dijma, pesches, ciubuc.
Cine pierde din aceastaa ecuatie? Ala care nu se vede: publicul-tinta si cititorul. La el nu ajunge informatia si de aceea, tot acest mecanism nu este construit decat in jurul intereselor personale sau de grup. De client nu ii pasa nimanui, cu adevarat. El nu ia parte la dijmuirea piscotului, deci nu conteaza.
Zilele trecute spunea cineva (de la un mare brand premium din Romania – si nu voi recunoaste in veci ca e vorba de marca cu trei litere – abreviere- alaturate) ca banii se duc anul acesta in online. In care online? In ala! Ala care vrea PR-ul sau agentia.
Cum e cu comunicatele trimise de PR-i si transcrise de jurnalisti? Simplu de tot: Compania da niste bani pentru expunere si imagine.
PR-ul cel dibaci ia banii si da comunicate catre presa. Aceasta din urma le preia si le pune in pagina pentrui ca:
1. daca eu n-o fac, oricum o face celalalt si eu par prost informat sau lasat pe de laturi de comapnie.
2. trebuie sam continut si oricum sunt platit la articol, deci mi se rupe ca pot castiga un pachet de tigari dand copy/paste
3. oricum cititorul nu face diferenta dintre un comunicat si un articol scris de mine
4. daca nu ii pun aluia comunicatul, ma sare de la evenimentul care urmeaza, de la masini de test, de la ce are el in ograda si ma marginalizeaza
De ce acest efect? Spuneam ca PR-ul (si aici ma refer la PR in mod generic) ia niste bani de la companie. Da comunicatul, presa il preia, gratis, ca asa ne-am obisnuit, apoi banii primiti de PR de la companie se impart, frateste intre el si apropiatii lui, caci targetul a fost atins: s-a efectuat expunere pe x+1 publicatii si site-uri.
De ce vine acum madam Rogalski sa ne invete teoria efectului razelor de luna asupra galosilor de cauciuc? Simplu: se simte nebagata in seama si pe Blogul Zosnic are expunere, caci doar e cel mai citit site de porn media din Romania, nu-i asa? Si ala are si el nevoie de un sut de imagine, plus un intaritor de expertiza, ca sa mai capete greutate, caci site de porn media fiind, nu prea ai bagarea in seama corespunzatoare dorintei de acces la piscot.
Care e concluzia finala? Sau master knowledge awarness, ca sa priceapa si madam Rogalski? Nicuna/niciunul. E doar o incercare de a prosti lumea, cum ca agentia de PR e ceva Godliked si ca isi face cu adevarat treaba, ca nu se poate fara ea si ca in urma unor calcule minutioase (in realitate la o masa cu cafea, se discuta care e rebate-ul, adica para’ndaratul). Restul e poveste, ca doar de aia e madam PR si fost jurnalist.
Vorba unui amic jurnalist: daca fiecare companie ar aloca 1000 € pentru online si ar imparti cate 100 € la fiecare site din top 10, ar insemna o gura de oxigen binemeritata, ca tot va plublicam comunicatele. Si ca sa lamurim si faza cu copy/paste comunicate: :cum sa scriu eu despre nu stiu ce potenta a motorului de Porsche 911 BiTurbo, cand la evenimentul de lansare sau la drive-testul national/international, au fost chemati doar pupincuristii de serviciu si linge-blidele presei, cat a mai ramnas din ea? Ca sa nu scriu presupuneri, voi da (sau nu) comunicatul, asa cum l-am primit. Ca asa zice la carte: sa nu aduc intinare evenimentului ci sa-l redau cum l-am vazut. Primit in acest caz, ca de vazut e tot pe considerentul pupi o mana, primesti un piscot, pupi un cur, poate vezi si cutia, dar de la distanta.
