(publicata pe celalalt blog)
Adicatalea mi s-a stricat nush ce la hostingul, sau serverul, sau nush ce dracovenie de la locul ala unde imi este blogu’. Asa ca am decis sa dau un rand-doua si pe aici.
Luni cica-si revine magaoaia, daca nu… asta e, sper sa recuperez macar materialele postate dincolo.
Intre timp, tin sa va anunt ca am gasit o jucarie noua: acea de a arunca rahatul care nu-mi apartine, inapoi.
Cum functioneaza treaba asta? Simplu! Am in jur o gramada de raspandaci si pierde-vara, fara o viata personala reala, in afara tastaturii. Acestia, din plictiseala si evident din reavointa, infesteaza cybersfera cu fel de fel de refulari ale propirei incapacitati de a-si depasi conditia. Ca o fac pe blogosfera sau in spatiul virtual e una,dar vad ca s-au apucat sa o ia si pe aratura cotidianului de dincolo de fire si procesoare.
Pe toti acestia, cei care din umbra stau in genunchi si-mi musca **** (inlocuiti voi stelutele), ii invit la un joc nou, pe care l-am pus deja in practica: voi faceti ce stiti mai bine, eu va transmit actiunile exact unde nu v-ati fi dorit. Ca sa fiu mai clar, pentru ca unii in afara de a freca menta si a crea chiftelute, nu-s buni de altele, schema sta cam asa:
X vine si imi relateaza ca Y impreuna cu Z imi sapa groapa. Ma duc direct la Y si la Z si ii intreb ce si cum sta treaba, fara sa omit de unde imi parvine informatia. Astfel se inchide singur cercul si cei implicati nu au decat sa faca bors, sau Hora Popilor (strangeti hora nu fiti hoti/ sa ajunga-n cur la toti!).
In rest ce sa va zic, „Aleea e plina de Iacte” – citat din celebrul necunoscut, Corvin, sa va salut!
Un răspuns
Bravo! Asa fac si eu, multumesc domn’ profesor pentru cea mai importanta lectie: ” Ai incredere in tine!” si subscriu: „Alea e plina de iacte!”