La cererea publicului…. Tocmai când mă întrebam dacă să mai scriu sau nu pe blog. Revin cu un text mai vechi, sub forma unui mini-serial: Măseaua de minte – partea I
Ce viermi ascunşi or fi în măseaua mea de minte? Îşi fac loc sub ea, par a mă mânca pe sub gingie iar din când în când zvâcnesc din coadă către exterior… Ăsta nu pare a fi semn bun! Nu mă doare, dar nici să trăiesc nu mă lasă, e un fel de a-mi aduce aminte că e acolo, că e stricată, că anul trecut m-a durut de stăteam ca Omul Păianjen pe tavane şi pereţi. Şi anul trecut am zis că o repar şi acum doi ani, probabil că a avut dreptate doctorul care îmi făcuse detartrajul, e de scos dom’le, du-te de-i fă o radiografie!
Ce ţi-e şi cu doctorii ăştia! Nu doare domnule, dar absolut deloc, totuşi ar trebui să îi faceţi o poză, nu de alta, dar măselele astea de minte au câteodată un prost obicei: au rădăcinile îmbârligate sau crescute aiurea. Preventiv aşa, nu doare, să vedem şi noi cum stăm! La naiba, m-a umplut de curaj şi nea clonțarul ăla, acum ce mama dracului să fac? Presimt că o să mă doară!
Mă culc cu vreo 5 beri în nas, zic aşa… preventiv, că să îl citez pe stomatolog. Uşor ameţit sigur voi dormi ca un pui de lebădă, mai ales că e aproape ora 3:30 a.m. Şi e foarte cald, dar parcă nu îmi vine să dau drumul la climă. Şi aia din maşină am orientat-o oriunde numai în faţa mea nu. Că măselele astea, dracu’ şi copii lui!
Țââââârrrrrrrrrr! Raţi’ai dreaq cu melcii voştri, ce mama naibii sună la 6:30 dimineaţa? Ştiu că e luni, dar pe care dracu’ l-a scos hărnicia afară din casă aşa matinal, de parcă ar merge la pescuit?
Şi încă un țââââââârrrrr şi mai lung, de-l simt până în creier! Nu sună nimeni, soneria mea nici măcar nu face aşa…. Ceva țârâie şi sfredeleşte … în maseasua mea de minte! Vai viaţă mea! Şi nu numai în măsea!
Mă scol cu o durere aproape paralizantă. Ce zic eu durere? Vreo cinci, distincte, mă atacau prin rotaţie. Când un sfredel îmi fora măseaua cu pricina, apoi se muta în globul ocular, se ducea în tâmplă, apoi jos pe lungimea maxilarului şi din când în când în amigdala stângă! Vaaaai, asta sună în creierii mei! Cea mai înfiorătoare sonerie, durerea de măsea de minte! Matinală…
Hai sus din pat şi la baie, sigur nu te-ai spălat cum trebuie aseară şi a rămas un rest de cină în măseaua aia jegoasă care nu te lasă să îţi trăieşti mirobolanta dimineaţă de luni!
Mă duc jos la baie, să nu trezesc întreg mapamondul, şi mă apuc frenetic de spălat dinţii. Nu ca americanii aia din filme, de se sărută de cum fac ochi, de parcă e vreunul care să nu ştie că, de fapt, în orice dimineaţă îţi pute gura îngrozitor! Dar să trecem… Nu mirosea nimic, în măsea nu era nimic, am frecat-o de mi-a dat respectul pe faţă când mi-a intrat periuţa „sensitivă” fix exact în miezul cariei, acolo unde doare mai tare, de am crezut că mi-a picat un ochi în chiuvetă, aşa repede am făcut 2 litri de lacrimi!
Junghiurile şi sfredeliturile se accentuau, mai rău, simţeam deja cum un junghi mă apucă de claviculă, se repede în gât, îmi sparge amigdala, apoi îmi scoate ochii din orbite când îl simt revenind cu putere în măseaua de minte, parcă dracu’ dădea găuri cu burghie cu cap vidia la mine în căpăţână! Cu bormaşina cu percuţie, evident.
Am pus-o de înmormântare! Trebuie să merg la radio, am emisiune, vin după weekend, nu pot să zic că m-a apucat măseaua, nu m-ar crede nici fii-meu! Şi nici la dentist nu pot să merg, că şi al doilea cu care am vorbit, tot o poză fără autograf a măselei împuţite îşi dorea! Şi apoi, să fim serioşi, chiar dacă aş fi făcut radiografia, oricum mă cac pe mine de frică, numai când visez un dentist. Dar în halul asta nu am cum să fac nici măcar un pas, darmite să fac o emisiune funny care mai ţine şi trei ore!
Iau o aspirină şi mă duc sus în birou la un calculator. Las’ că surfez oarece pornache, aşa în zori de zi, şi cine ştie, cu aspirina aia pe stomacul gol, în maximum 10 minute sunt ca nou. Şi apoi, poate când ies de la radio, mă duc la dentistul ăla să îmi fac radiografie şi programare… nu scap, e clar! Gata, voi divorţa de măsea. Sau cel puţin aşa credeam pe atunci. Restul mâine pe seară… probabil.
