Cum alta treaba mai buna n-aveam (mint, am de facut un ziar intreg si mai am de completat niste chestii in niste proiecte care plang ca nu-s gata), am mai dat o raita prin blogosfera. Sa ma mai inversunez, sa-mi vina chef de munca, sa m-apuce iarasi dracii.
Si pentru ca un comentator scrisese pe blogul meu despre Cristina Bazavan, (Frumoasa fata, dealtfel…) care chipurile ar avea 40 de ani si e fata batrana, (adicatalea nemaritata inca), m-am dus glont pe blogul ei. De unde am plecat ingretosat. Nu de fata, ca e OK, ci de ce am citit. Si n-am accesat decat un post-doua.
Nu stiu si nici nu imi pasa daca vreun altul a scris, sau a haterit pe aceasta tema. Baschetii mei sunt plini de indiferenta, la fel cum au ajuns sa fie plini de ura. O ura fecunda, care se transmite in degetele de la maini, care tasteaza de zor. Si vor mai tasta. Pana cand lumea asta va fi din nou asa cum trebuie iar blogurile vor redeveni ceea ce sunt de fapt: jurnale personale, unde bloggerii isi scriu si rescriu trairile si frustrarile personale, pe care le traiesc, sau la care viseaza zi de zi.
De ce e lumea asta atat de prost facuta? Pentru ca, intr-o culme a ironiei, o culme a paradoxului, si o (i)logica asezare a social media si a piscotarilor 2.0 intr-o lume normala, care dealtfel n-avea nevoie de ei, bloggerii au ajuns sa dea premiile pentru jurnalism. Adica, sa inteleaga fiecare bine: bloggerii, care nu-s jurnalisti, ca n-au cu ce, care nu-s jurnalisti pentru ca n-au cum, care sunt in schimb fix antonimul substantivului „jurnalist”, au ajuns, intr-o asemenea culme cumulata si completata cu ignoranta, aroganta, prost-gust si autosuficienta, sa dea premii tocmai celor pe spatele carora traiesc si ale caror miscari le copiaza: a jurnalistilor de profesie. Si evident, un blogger s-a gasit in lista castigatorilor concursului „reporter european”.
De pe blogul cu pricina: „am facut parte alaturi de Ioana Avadani, Luca Niculescu si Cristi China Birta din juriul care a desemnat Reporterul european al anului 2011 si , la inceput, mi-a fost frica.”
Lumea asta-i prost facuta… iar eu sunt plin de scarba, de parca am baut Danone cu bere in care am inmuiat piscoturi.
