Viata ca un chip, chipul ca o laba la 30 de ani

Trista-i viata cand te trezesti in fiece zi si esti mai batran. Si stai la etajul 4, vine vara, acoperisul va fi din nou fierbinte, ai 30 de ani, traiesti de pe o zi pe alta,  si banii de tigari ti-i dau parintii…

Trista-i viata cand locuiesti la cei 30 de ani in apartamentul parintilor. Bine ca nu fumezi mult…

Trista-i viata cand te apuci de montat schele si nimeni nu mai are nevoie de ele, zici ca aia nu-ti convine, ailalta-ti pute si dintr-o data nimeni nu mai are nevoie de tine…

Trista-i viata cand ai decis ca daca ai luat nota 10 la compunere, pe cand erai in scoala generala, gata poti sa scrii orice si oricand.

Trista-i viata, ca o laba trista, in loc de sexul cu o femeie, cand vrei sa arati lumii ca poti si ca ai importanta, dar de fapt, cu tot cu saitul de clevetiri locale, care e cea mai abitir realizare a ta, constati ca „un blog de doi bani” face in 2-3 zile in care nu scrie nimic, vizitele pe care tu le strangi cu greu intr-o saptamana?! Iar daca scrie, pai, cu tot cu bucatile metalice din schelele care ruginesc degeaba, tot nu-l ajungi?

Trista-i viata cand sursa ta de informatii este un copilandru necopt la minte, care mai are si probleme cu limba romana…

Trista-i viata, cand dupa doi ani de stradanii, lumea incepe sa vada ca esti vopsit ca cioara depe gard si ca te dai curat.

Trista-i viata cand tot dupa doi ani de stradanii, constati ca telul tau principal, acela de a ocupa locul ofiterului de presa al clubului sportiv, e mai mult decat departe. Si nici de cel al ofiterului de presa al primariei nu te poti apropia.

Trista-i viata cand unul pe care-l faci in fel si chip iti da cu tifla si iti da pe sub nas publicatia lunara la care sperai sa scrii si tu, macar un rand. Asa, ca sa dovedesti ca si tu contezi, ca existi, ca scrii…

Trista-i viata cand o cartita te da peste capla orice ora din zi si din nopate, numai ca are preocupari mai importante decat sa stea sa-ti dea corectii dupa corectii. Ai oglinda pentru asta, poate vezi ce trebuie corectat.

Trista-i viata cand imaginea ta incape intr-o oglinjoara cat un pachet de tigari si nici nu o poate depasi.

Trista-i viata cand in oglinjoara aia vezi un chip care e mai batran cu 15 ani decat ar trebui sa fie.

Tristi mai sunt unii. Si la propriu si la figurat!
AiPod? Ai, ca stai la bloc 😉 Cu parintii :))

tristul de 30 de ani

Corvin (Cristian Szilvassy)

4 thoughts on “Viata ca un chip, chipul ca o laba la 30 de ani

  1. Trist cand stai pe capul parintilor, si te crezi si inteligenta, o balena in borcan. Faci ferma pe Facebook si socializezi cu fraierii pe chaturi de 2 lei. Apoi plimbi barfele de la unul la altul.

Lasă un răspuns

Top