Despre prostul satului. Cu drag – partea a II-a

Prostul satului nu a înțeles, nici după articolul meu de ieri, că îmi este simpatic. Da, până și paranoicii pot fi drăgălași în imbecilitatea lor. Azi se împăunează că mi-a intrat morcovul în dos. Păi hotărăște-te cap de plută: ori sunt taurul satului (că tot am pozat jumătate din efectivul

Despre prostul satului. Cu drag!

Bă prostule, tu nu îți dai seama că reacționezi ca ăia mici pe care nu i-a ales nimeni în echipa de fotbal și de ciudă ai dat fuga la toarșa dirigintă să dai cu pâra că fumează în spatele școlii? Ce să-ți spun oare ca să înțelegi? Nu pot coborî

Te iubesc, Toba!

Schelarul Shaormar s-a luat iarasi cu dintii de partea-mi dorsala. Ce sa-i faci, stiu ca-i place prin dos, prin parti intunecoase, prin balarii, prin boscheti, dar deh.. Si ca sa-l rasplatesc, pe el si pe latraii lui inutili, le ofer la toti, la pachet, nu shaorma, ca e gretoasa asta

Voma Micului Tobosar

Pentru ca probabil vanzarea de voma garnisita cu seminte de floarea-soarelui si 2-3 frunze de patrunjel, nu merge, nici macar la pretul "promotional" de 5 lei/portia (pardon, corect era 5 lei/borala),  schelarul devenit bucatar, dupa ce a incercat sa fie jurnalist, a decis ca trebuie sa revina la unica activitate

O tempora…o voma!

Cand schelarul si securistul deghizat isi dau mana, nu se naste nimic bun. Ambii au acelasi tel: sa fie deaspura tuturor, ambii reusesc acelasi lucru: sa se umple de penibil. Dar cand in spaima lor cea mare, dau de ceva ce nu pot intelege, cuprinde si combate, o dau pe cai

Top