Am mai experimentat sentimentul asa cu asocierea de imagine care mi-a stat in gat si am renuntat sa mai folosesc produsul si cand:

1. cei de la BDT Motors mi-au fortat mana sa scriu ce vor ei si nu ce am vrut eu despre jegul ala de masina, Ford Kuga. De atunci am o aversiune pentru Ford in general si pentru Kuga in special.

2. aversiunea de mai sus s-a accentuat dupa colaborarea mea cu un PR auto, care intre timp s-a mutat la Hyundai, preluand si aversiunea mea, mutand-o si catre Hyundai.

3. am dat deja exemplul cu saracia aia de Don Cafe. De cand cu reclama vietii, nu mai suport cafeaua respectiva, cumpar orice altceva.

4. produsele Tnuva. De cand am vazut primele reclame cu nutritionista mare cat o morsa care isi sparge plamanii  recomandand Tnuva, “ai soare, ai Tnuva, cresti garantat”, ceea ce la ea se si vede, ca e cat malul Siretului, pas si la Tnuva.

5. de cand cel mai idiot din orasul meu si-a deschis shaormerie, am ajuns sa urasc acest tip de mancare, pe care-l adoram pana atunci. Acum nu ma pot abtine sa nu asociez figura-i tampa, fruntea transpirata picurand pe carnea nefacuta, plus alte asocieri cu maioneza… Si evident nu mai mananc shaorma de nicaieri.

De cand cu implicarea asta a bloggerilor in fel de fel de campanii, unde isi au sau nu rostul (eu cred ca nu si-l au), am inceput sa simt o oarecare frustrare. Mi se rupe de A-listeri, B-tristeri si alte saracii din astea. Nu cred in saracii astia care au ajuns social media specialists, la fel cum nu cred ca bloggingul va suplini vreodata presa. E ca si cum ai zce ca un vulcanizator poate sa iti segmenteze motrul masinii, ca pana la urma to cu parti mecanice lucreaza. Pur si simplu nu inteleg ce cauta ei in mass-media, cand insusi conceptul e blogging e definit si destinat micro-mediei, mediilor personale, relatiilor om/om, nu om-multime, sau mai rau, asa cum e pe la noi, blogger-media-multime_cu_gura_cascata_de_uimire. Nu cred in oameni care desi habar nu au cu ce se mananca produsul, sunt chemati sa faca figura frumoasa la eveniment. Adicatalea un fel de “poza la minut cu maimuta”?

Imi aduc aminte de o intalnire cu Piticu, la un eveniment auto. Dialog:
- Salut, i-ai vazut pe ai nostri?
- Salut, care ai vostri?
oarecum circumspect, nestiind de unde sa ma ia, da un pic in defensiva:
- Pai, bloggerii. Cine e pe aici?
- Pai e simplu: sunt cei care reprezinta masinile, dealeri, importator, etc. Suntem noi, presa, pe care primii nu ii prea iubesc. Si sunteti voi, bloggerii, pe care nu ii iubeste nimeni. Deci nu am vazut bloggerii, poate pentru ca eu nu-s blogger?!

Cam asa vad si eu lumea. Nu intru in amanunte, nu acum, mai e un pic si cand o da paharul pe afara o sa se scurga si pe aceste pagini.

Revenind la sursa de inspiratie a acestui text, care este aici, adica de la Chinezu, un baiat tare fain dealtfel, cu care, personal nu am nimic, am o problema cu lumea aceea in ansamblul ei, a facut genialul pas de a posta niste clipuri de la lansarea iPhone 4S. Si privind, urmarind, apoi concluzonand, am gasit de cuviinta urmatoarele:
1. daca aia-s oamenii reprezentativi pentru iPhone, sa se spele reciproc pe cap. Ei cu telefonul si compania cu ei. Eu nu ma regasesc si nu vreau sa ajung ca intr-o zi sa mi se spuna ca am “telefon de blogger”. Si nici sa mi-l scot in public, precum scula din prohab la sala cu vespasiene, intr-o masuratoare in grup, dn ciclul “ba a mea e mai mare” nu doresc. O sa ma opresc, probabil la Samsung. Si “aia” mi-o voi scoate cand si unde doresc.
2. Daca a fost Cabral la eveniment, mi se pare OK, e un nume, e o prezenta misto, e citit, e cult, e destept, e antipatic, e tot ce vrei. Ca s-a pus intr-un 69 cu bloggerii si ca e mai mult blogger decat actor, sau mai mult blogegr decat om de televiziune, e numai problema lui si pozitionarea pe care si-a ales-o. Nu trebuie sa fiu de acord cu asta si nici nu trebuie sa imi placa. Pacat ca peste 60% dintre cei care-l urmaresc la teveu nu au habar de bloguri, blogging, A-list, Twitter, sau Facebook. Si pacat ca iarasi va intelege gresit si ca ma va uri si ca ma va porcai, numai pentru ca am alta parere fata de a lui, dar asta e, nimeni nu e perfect.
3. Ca niste oameni, care se vor formatori de opinie, danseaza intr-un grup aproape compact si masculin gen “Fetele de la Capalna” asta mi se pare deopotriva gayish, dar si “reprezentativ” pentru iPhone. Nu-i asa ca majoritatea barbatilor heterosexuali se regasesc in filmulet? Ca eu nu!

Iar Imnul Romaniei, in interpretare personala, unica si irepetabila, ei bine, asta ma face sa fiu mandru ca un stejar si la fel de tare, intarit, impietrit chiar (a nu se confunda cu erectia). Mi-amintesc cu cata ravna si ardoare au dat mai toti bloggerii cu Marcel Pavel de planeta cand si-a permis sa modifice PUTIN Imnul National Ia de vedeti la reprezentativii si A-listerii astia:

Despre ce este vorba?

Acum vreo saptamana, aflat fiind la o cafea de taina la Calu’ Balan din Buftea, patronul acestuia, adica Catalin Buganu imi atrage atentia asupra a doua personaje dubioase care “marcau zona”. Se invarteau fara rost, patrulau Aleea cu Brazi, se uitau pe la case, de la un capat la celalalt al strazii.

Imi iau aparatul foto din dotare, fara de care nu plec de acasa, un Canon G10 care si-a scos cu varf si indesat banii, si le trag din interiorul incintei cateva poze la baieti, care culmea, la un zoom potrivit si-au dezvaluit mutrele de-a dreptul dubioase!

Acum nu zic ca erau borfasi, desi tinuta si mutrele ii recomanda, dar mai bine sa previi decat sa afli ca ai fost pradat, zic

Si vi-i fac publici, ca poate ii mai vedeti pe undeva, tot asa, fara rost. Si puneti cap la cap informatiile si cine stie? Poate prevenim o mica parte a infractionalitatii care tinde sa ajunga la cote alarmante, mai ales in aceasta perioada de criza unde toti saracesc…

Iata o mica galerie foto, delectati-va:

Corvin (Cristian Szilvassy)