Acum pe net sunt fel de fel de zbateri care vin cu argumente si contraargumente, cu ragaieli filozofice, teoreme care se zbat precum basina intr-o cada plina cu apa in cautarea libertatii, cu privire la ponderea social-media in online-ul romanesc, fel de fel de “cunoasteri” exprimate de parerologii de meserie care isi dau cu parerea prin online, fie ei A-listeri, influenceri si alte categorii adiacente. De fapt, realitatea o arata si nu se va opri aici, ca sunt toti o apa si un pamant, adica un mal negru-maroniu, vascos si urat mirositor. Si ca vor ajunge acolo unde trebuie sa fie de fapt.

Se scufunda corabia care pluteste oricum pe un balon de sapun si bloggerii care astazi inca traiesc pe seama incapacitatii unor PR-i si directori de marketing de a atrage clientii, se vor duce acolo unde le este locul, adica la munca campului. Am mai zis, munca n-a omorat niciodata pe nimeni, insa nici trasul pisicii de coada. Dovada vie sunt parerologul Chinezu, autosuficientul Arhi, eterna fata batrana Bazavan, sau atotcunoscatorul Zoso, dar sa nu-l lasam deoparte pe cel cu look de semidoct, Ciubotaru (fraiere vezi pe cine mai bati ca am doi copii si poate te atingi de vreunul dintre ei, pedofilule sadomasochist care esti, ca vei intra in istorie ca primul blogger care va scrie cu degetele de la picioare stand in mainile proprii, adanc infipte in cur!).

Zoso a fost chiar simpatic in incercarea sa de a da povete unor oameni condusi de autosuficienta, iar degetul sau aratator, indreptat catre unii dintre ei e plin de fecalele din curul ipocriziei blogosferei, mirosind a “bai fraierilor, daca eu m-am mutat la Brasov pentru ca Bucurestiul e prea scump pentru bloggeri, voi veti crapa in doua luni!”.

Chinezu (stiti cat imi este de simpatic) baga pe social-media o chestie din care reiese ca sfat este ala pe care unul il da altuia care are nevoie de el, altfel se cheama ca e doar o parere. Si asta pute de ipocrizie si autosufiocienta, iar daca n-avea trei copii, as fi jurat ca e plin si de autocunoasterea dobandita in urma sedintelor prelungi de automangaiere. Pai bine mai ciufulitule, tu emiti pareri de care lumea n-are nevoie cam de cand existi pe planeta asta si iti permiti sa faci diferenta intre eructarile tale 2.0 si ale celorlalti din jur? Auzi la el, daca n-am nevoie de sfat se cheama ca e doar parere, mama ei de ipocrizie si inutilitate!

Prietenul Mester a intrat  in malaxorul bloggerilor (asa cum prevedea un cunoscator al fenomenului), pe principiul “te amesteci cu porcii, sfarsesti in troaca lor”. Ce pot sa spun, sper sa aiba un gust mai bun decat imaginea! Dracu’ l-a bagat acolo, el sa-l scoata, dac-o mai avea nevoie de el!

Si cand te gandesti ca totul a pornit de la Emi care a aratat lumii un adevar axiomatic: bloggerul este paria jurnalismului si cel mai apropiat corespondent al notiunii de ambasador al vreunui brand. Cine n-are doi neuroni ca sa sinapseze de un articol, face o compunere si o posteaza la el pe blog. Jurnalistul va presta cinstit, conform politicii redactionale, la o publicatie adevarata, fie print, fie online, iar cand se vor fi cernut, intr-un final, neghina blogosferei de rodul adevarat, reprezentat de jurnalisti, va iesi si soarele pe piata presei romanesti.

Si pentru ca un comentator scrisese pe blogul meu despre Cristina Bazavan, (Frumoasa fata, dealtfel…) care chipurile ar avea 40 de ani si e fata batrana, (adicatalea nemaritata inca), m-am dus glont pe blogul ei. De unde am plecat ingretosat. Nu de fata, ca e OK, ci de ce am citit. Si n-am accesat decat un post-doua.

Nu stiu si nici nu imi pasa daca vreun altul a scris, sau a haterit pe aceasta tema. Baschetii mei sunt plini de indiferenta, la fel cum au ajuns sa fie plini de ura. O ura fecunda, care se transmite in degetele de la maini, care tasteaza de zor. Si vor mai tasta. Pana cand lumea asta va fi din nou asa cum trebuie iar blogurile vor redeveni ceea ce sunt de fapt: jurnale personale, unde bloggerii isi scriu si rescriu trairile si frustrarile personale, pe care le traiesc, sau la care viseaza zi de zi.

De ce e lumea asta atat de prost facuta? Pentru ca, intr-o culme a ironiei, o culme a paradoxului, si o (i)logica asezare a social media si a piscotarilor 2.0 intr-o lume normala, care dealtfel n-avea nevoie de ei, bloggerii au ajuns sa dea premiile pentru jurnalism. Adica, sa inteleaga fiecare bine: bloggerii, care nu-s jurnalisti, ca n-au cu ce, care nu-s jurnalisti pentru ca n-au cum, care sunt in schimb fix antonimul substantivului “jurnalist”, au ajuns, intr-o asemenea culme cumulata si completata cu ignoranta, aroganta, prost-gust si autosuficienta, sa dea premii tocmai celor pe spatele carora traiesc si ale caror miscari le copiaza: a jurnalistilor de profesie. Si evident, un blogger s-a gasit in lista castigatorilor concursului “reporter european”.

De pe blogul cu pricina: “am facut parte alaturi de Ioana Avadani, Luca Niculescu si Cristi China Birta din juriul care a desemnat Reporterul european al anului 2011 si , la inceput, mi-a fost frica.”

Lumea asta-i prost facuta… iar eu sunt plin de scarba, de parca am baut Danone cu bere in care am inmuiat piscoturi.

Chitros cum e, un piscot n-a dat de ziua celor 5.000 de postari.

Ahh si mai era ceva demn de tinut minte: Florin Grozea are gheata in curte! Sau in curte are gheata. Stim ca are multe, nu stiam ca are si gheata si mai ales nu in curte. Doar in prima silaba.

In rest, s-auzim numai de bine, ca multe ne mai invatati!

Chiar sunt curios, oare ce firma serioasa si-ar da la promovat afacerea sau produsul, dupa ce a vazut acest clip? Stau stramb si doar judec…

Da, si-a inchis blogul, chiar daca plangaciosii de beggari2.0, mai jos Zelistati ca el, au deplans amarnic inchiderea Zo(io)so blogului. Dar aceasta suprimare a cancaniadei pornografice era necesara. Este nevoie de un nou canal de stiri, precum e nevoie de o noua gura de canal colector. Aici preiei de la altii (nu ca n-ar fi facut-o si inainte), dai stiri de maxima audienta, mai scriu doi-trei beggari cu tine, mai castigi ceva trafic, mai urci in ranking, dar cu Zo(io)so blog in portofoliu nu prea ai credibilitate. Dupa ce ai facut sex anal, oral si diferite cuni-anilingusuri pe ici pe colo, nu prea merge sa te dai echidistant-subiectiv.

Si vine campania electorala, deci e o paine de mancat in online. Vezi fonduri, vezi sponsorizari, vezi articole comandate, vezi ce fac si altii, si nu de ieri-de azi, astfel ca-si permit sa dea relatii2.0 despre cum sa fii un cetatean2.0 onorabil. Cum sa dai stiri cand ai un blog plin de aberatii, de abjectii, de replici scandaloase, de mirosuri de butoi cu varza pritocita, de limbaj suburban?
Daca nu seamana cu scrisele Chinezului, nu sta de vorba nimeni cu tine! Slovele trebuie coafate, periate, date cu gel si scoase cu grija din taste, nu care, sau nu cumva sa zgarie vreun timpan fin, vreo retina aleasa, sau Doamne-Fereste sa cada greu intr-un intestin gros ca denumire, dar subtire ca apartenenta la persoana!

Asadar, cum spunea un #coleg hater, “Cică ăl mai mare bloggăr a ieșit din zona de personal blogging și s-a dus în cea de profesional blogging. Ce shit!” As adauga doar ca e un shit vechi, rascolit, peste care s-a adaugat ala nou, cu iz de deodorant de WC si multa spuma alba, ca sa ia ochii prostului.

Iar Zoso se transforma, atat! Insa nu va asteptati la ceva spectaculos, gen se face din femeie-barbat, sau invers! Mai degraba devine un hermafrodit autentic si evident, 2.0.

Evident ca pupezele din dotare n-au fost in stare sa se dea cu cele doua DS3 pe gheata patinoarului Floreasca, deoarece lor le e greu sa mearga pe tocuri, darmite sa conduca pe gheata!

La final, Daniel Onoriu, alt tovaras si prieten, a aratat lumii cum se face cu DS3-ul pe gheata si a reusit sa mearga asemanator cu pupezele, ceea ce il califica ca fiind cel mai tare pilot din show-biz si cam atat. Recent, si-a anuntat revenirea in competitiile auto, dar si mai recent, asa cum pateste de obicei, i s-a stricat masina si nu mai ia parte la Raliul Zapezii de la Covasna. Sa speram ca macar masina pentru CVT sa fie folosibila pana la debutul sezonului, daca nu, poate ramane sa dea oricand lectii de sofat pitipoancelor, sau de ce nu, isi poate da cu parerea despre cum si in ce fel a abordat nu stiu care vedeta vreo curba….

Revenind la “ideea originala” a celor de la Antena 1, respectiv Citroen Romania, iata ca nu e nimic nou sub soare, insa puteau, cel putin cei de la Citroen, care stiau, sa pomeneasca despre asta: unii au pus cu peste un aun in urma un Citroen pe gheata unui patinoar. Dar cum e greu sa ai idei originale, pare ca e la fel de greu sa recunosti ca altii le-au avut inaintea ta si sa-i citezi ca atare. D’aia n-are ursul coada, zic!

Bun asa, zic. Urasc paiajenii. Dar sa ma joc. Intru si citesc conditiile:
“Pentru a câştiga tarantula, terariul si hrana pusă în joc, răspundeţi printr-un comentariu la întrebarea:

Ce vă place la ziarul online Ora de Dolj?”

Zic OK, sa fiu sincer, sa nu dau din mine cu dume neadevarate, dau un comment sincer, pe 23 ianuarie 2012:

“Nu-l citesc, deci nici nu-mi place, nici nu-mi displace. Vreau doar tarantula, sa o fac cadou copiilor, sa-i invat ce-i responsabilitatea. Macar am fost sincer.”

La care imi raspunde un nene, probabil scrib la Ora de Dolj, sau mai stiu eu ce o fi:

Mihai Firica 23 ianuarie 2012

“La fel de sincer, va spun ca nu ati indeplinit conditiile de inscriere in concurs, asa ca numele dvs nu se va regasi pe lista de pe care va fi extras castigatorul. Ar fi incorect fata de ceilalti participanti, asta in ciuda postarii foarte frumoase despre responsabilitate.”

Evident, insecta n-a ajuns la mine, cum nici nu ma asteptam. N-am particpat la tragerea la sorti. Insa la fel de evidenta mi se pare si ignorarea postului meu, mai ales ca nu am incalcat cu nimic regulamentul lor. Am scris ce imi place: nu-mi place, dar nici nu-mi displace, pentru ca nu-l citesc. Trebuia sa pup semantica scrierii, sa ma dau pe spate din cauza prospetimii stirilor, sa admir layout-ul?

In fine, nu ma mira neaparat, ca doar si in campaniile din blogosfera si din social-media network-ul romanesc, tot #pe surse si #pe pile se castiga premiile, adica e un fel de fraternitate, in care eu ii premiez pe ai tai, tu pe ai mei si ne dam corecti, deci la Dolj se respecta algoritmul.

Deci am trait s-o aud si s-o vad si pe asta! Desi nici dracu’ n-o crede.

Acum am stat eu stramb si am scos o analogie si mai stramba. Extrapoland si speculand de pe piata 2.0, ca sa zic asa, ca doar stiti cu totii cat imi e de draga.

Care-s concluziile:

1. Daca Sile Camataru avea blog, lansa o campanie online si se integra in comunitatea piscotarilor 2.0.
2. Daca Sile Camataru avea si blog si ceva carte, se numea ca se lansa in social media si mai mult ca sigur venea cu un nume cool si sonor, eventual legat de meserie, gen Vopsitoru’, Spoitoru’, Coreeanu’, Mopso, Bidineluta, sau de ce nu, Camatarhi.
3. Pentru ca Sile Camataru nu le are pe niciuna, nici pe ailalta de mai sus, s-a facut PR.
4. PR-ii sunt o natie sub cea a piscotarilor 2.0.
5. Cine n-are carte se face PR, cine are blog e piscotar si cine le are pe amandoua, dar mai face si campanii cu si despre bloggeri e master piscotar? (ca dialog oricum nu face, ca e dincolo de demnitatea sa, sa se coboare, la a raspunde coerent si argumentat la critici).

Insa sa nu stric bunatate de post scris de prietenul meu hater-sef, las lucrurile la acest nivel si mai adaug doar atat: “haters gonna’ hate”.