Tag Archive: labagii

Ca si cum n-ar fi suficienta autosuficienta in care traieste regnul bloggeristic romanesc, iata ca s-a decis punerea unei cirese pe acest tort al autobagarii in seama pe online, astfel ca piscotarii 2.0 se reunesc intr-o noua campanie, (in ce dracu’ s-ar putea reuni niste inutili?), in care-s decisi sa si-l aleaga, evident tot dintre ei, pe cel mai cel, adica pe cel mai reprezentativ barbat blogger care este.
Deja cand asociem substantivul “barbat” cu adjectivul “blogger” (pentru ca blogger nu va fi NICIODATA un substantiv, fie el si comun), ne aflam cu totii intr-o mare eroare. Sau ma rog, se afla ei.
Si poate ca si analogia cu “cireasa de pe tort” sa fie fortata, in acest caz fiind o de mai mare acuratete cea cu “motul la rahat”, pe care daca nu l-ai emanat by default, trebuie sa pui mana si sa-l modelezi singur. Din nou un deja-vu, avand in vedere ca aproape tot ce se petrece in blogosfera este hand made si legat neaparat de prefixul “auto”.

Insa sa nu stric bunatate de post scris de prietenul meu hater-sef, las lucrurile la acest nivel si mai adaug doar atat: “haters gonna’ hate”.

Ma uit stupefiat si citesc pe un blog de A-lister (parca pe zi ce trece imi e tot mai clar ca A-listerii astia-s de fapt niste refulati de A-loseri fara ocupatie si fara sansa unei zile de maine mai bune decat cea in care cu propriile maini isi asigura orgasmul zilnic), ei bine citesc pe blogul Marelui Arhi (care e mare si la propriu, nu numai la figurat – asa zic gurile rele din blogosfera), care – citez- latra venin:

“Legea uciderii javrelor maidaneze cică este neconstitutională. Contestatia a fost depusă de către USL, care reuseste cu ocazia asta să mă facă să votez cu oricine altcineva, eventual cu UDMR.
Bine că e constitutional să îmi fie muscati copiii pe străzi. Asta da, e dreptate.

Aia e, singura solutie este să ne luăm dreptatea în propriile mâini. Ucisi singular noaptea, printre blocuri, otravă si orice alt mijloc. Nu se mai poate asa.

Later edit: am uitat sa spun ca ma frec pe opiniile voastre pro catei si cum noi de fapt suntem vinovati, asa ca muie, sunteti in spam oricum.”

arhimuie

Quod erat demonstrandum:

Arhi va vota cu UDMR. La toti ni se rupe cu cine va vota un asemenea pachiderm care are si drept la o opinie publica si culmea, si la vot. Sincer si personal, am o mare rupere, si tot sincer i-as da drept de vot in latrina proprie, dar tare mi-e ca se confunda cu scaldatoarea din dotare. Toti piscotarii au drept la o ragaiala publica, la care 20 de loseri mai mici sa baleasca admirativ? Atunci unul ca mine de ce nu are voie la o parere in care sa declare ca piscotarul 2.0 e o natie care ar trebui cazata, in masa, in Insula Mare a Brailei, in interiorul gardului aferent, de sarma ghimpata electrificata?

Se plange ca ii sunt muscati copiii. Asta e chiar culmea. Asemenea pesronaje de film SF au voie, au dreptul sa se reproduca? Prin pui vii? Unul nu era suficient sa imputa planeta cu mizeriile ce le debiteaza?

Vrea sa-si ia dreptatea in propriile maini. Asta s-a rezolvat deja. Am scris-o mai sus. Arhi, o ai, e a ta, freac-o gentil, eventual foloseste smirghel de diferite duritati, pentru diferitele stari in care te afli, de-a lungul zilei. In rest sper din tot sufletul ca cineva, candva, undeva, sa-l vada, sa-l pozeze si sa-l faca celebru ca fiind primul  blogger si A-lister care da socoteala in fata legii care zice ea ceva impotriva uciderii animalelor de catre orice umanoid, chiar daca acesta se confunda cu Jaba the Hut. Si de ce nu, imi imaginez creatura cheala si voluminoasa, intr-un tutu, spre deliciul colegilor de camera, sodomizat si alintat: “Si zi asa iubitule, omori catei fara aparare?”

La final, se freaca gratios pe opiniile noastre. As fi fost tentat sa ii sugerez sa incerce cu o femeie, dar nu cred ca are suficienti bani sa-si permita una. Asa ca raman la smirghel. Ia cu smirghel, tristule, si freaca cu nadejde!

De regula mi se falfaie de ce mananca loserii pe la spatele meu. Si de ce cred ei, sau au impresia ca au in cap! Dar cand  imi pun in gura vorbe, cand imi atrbuie fapte, ma gandesc la ei ca la niste gandaci si nu-mi ramane alta alternativa decat sa-i strivesc asa cum merita, cu talpa adidasului.

Un laba trista din urbea care l-a zamislit, caci numai in Buftea se putea naste (pardon, e si mai jalnic, cica e nascut la Peris, ca Buftea n-avea maternitate), a afirmat public ca as fi vorbit de rau o demoazela locala pe care, la vremea aceea, n-o cunoasteam.

Labagiul cu pricina, avusese parte de increderea mea, si ca talent local ce se afla, l-am adus la radio, la mine in emisiune, unde i-am creat o rubrica sportiva. Pe chatul mirobolant aparea si o demoazela, Scufita Verde, care se tot baga in seama, caci labagiul e tare emotiv in public si are carente de exprimare si comunicare, deci am dedus ca se cunosc, ca doar il sprijinea, si pe mine ma interpela sa-l las mai moale ca se pierde.

L-am intrebat pe bicisnic cine-i tipa si mi-a descris-o cam asa, citez: o usuratica, fara servici, abordabila, nici frumoasa, nici urata, disponibila, caci nu mai are 20 de ani. Genul care face ce face si e vesnic somera si intretinuta. Intr-un cuvant, n-a descris-o prea fericit pentru imaginea ei, dar nici asta nu etreaba mea. Repet, n-o cunoasteam! (surpriza emisiunii e ca la noi in emisie este un martor care inregistreaza tot, si ce nu e live, deci la o adica, desi n-as dori sa depun efortul, si nici sa mai am de-a face cu radioul respectiv, pot dobandi si dovada)

Am suras, caci suna a prada usoara si  nu spun daca e sau nu asa cum a descris-o labarul, nu e treaba mea. Am propria mea parere despre ea, si daca e sa i-o spun , o fac tete-a-tete, nu cum pretind labagii…

Dar totusi, cum puteam eu sa vorbesc despre o persoana pe care n-o vazusem in viata mea?! Si pe care, culmea, mai tarziu, am incercat sa o ajut si am dus-o la seful meu care cauta niscai cunoscatori in marketing pentru vanzari de publicitate pe site. Ca nu s-a materializat treaba, iarasi este si a fost peste putinta mea de a face mai mult.