Da, si-a inchis blogul, chiar daca plangaciosii de beggari2.0, mai jos Zelistati ca el, au deplans amarnic inchiderea Zo(io)so blogului. Dar aceasta suprimare a cancaniadei pornografice era necesara. Este nevoie de un nou canal de stiri, precum e nevoie de o noua gura de canal colector. Aici preiei de la altii (nu ca n-ar fi facut-o si inainte), dai stiri de maxima audienta, mai scriu doi-trei beggari cu tine, mai castigi ceva trafic, mai urci in ranking, dar cu Zo(io)so blog in portofoliu nu prea ai credibilitate. Dupa ce ai facut sex anal, oral si diferite cuni-anilingusuri pe ici pe colo, nu prea merge sa te dai echidistant-subiectiv.

Si vine campania electorala, deci e o paine de mancat in online. Vezi fonduri, vezi sponsorizari, vezi articole comandate, vezi ce fac si altii, si nu de ieri-de azi, astfel ca-si permit sa dea relatii2.0 despre cum sa fii un cetatean2.0 onorabil. Cum sa dai stiri cand ai un blog plin de aberatii, de abjectii, de replici scandaloase, de mirosuri de butoi cu varza pritocita, de limbaj suburban?
Daca nu seamana cu scrisele Chinezului, nu sta de vorba nimeni cu tine! Slovele trebuie coafate, periate, date cu gel si scoase cu grija din taste, nu care, sau nu cumva sa zgarie vreun timpan fin, vreo retina aleasa, sau Doamne-Fereste sa cada greu intr-un intestin gros ca denumire, dar subtire ca apartenenta la persoana!

Asadar, cum spunea un #coleg hater, “Cică ăl mai mare bloggăr a ieșit din zona de personal blogging și s-a dus în cea de profesional blogging. Ce shit!” As adauga doar ca e un shit vechi, rascolit, peste care s-a adaugat ala nou, cu iz de deodorant de WC si multa spuma alba, ca sa ia ochii prostului.

Iar Zoso se transforma, atat! Insa nu va asteptati la ceva spectaculos, gen se face din femeie-barbat, sau invers! Mai degraba devine un hermafrodit autentic si evident, 2.0.

Evident ca pupezele din dotare n-au fost in stare sa se dea cu cele doua DS3 pe gheata patinoarului Floreasca, deoarece lor le e greu sa mearga pe tocuri, darmite sa conduca pe gheata!

La final, Daniel Onoriu, alt tovaras si prieten, a aratat lumii cum se face cu DS3-ul pe gheata si a reusit sa mearga asemanator cu pupezele, ceea ce il califica ca fiind cel mai tare pilot din show-biz si cam atat. Recent, si-a anuntat revenirea in competitiile auto, dar si mai recent, asa cum pateste de obicei, i s-a stricat masina si nu mai ia parte la Raliul Zapezii de la Covasna. Sa speram ca macar masina pentru CVT sa fie folosibila pana la debutul sezonului, daca nu, poate ramane sa dea oricand lectii de sofat pitipoancelor, sau de ce nu, isi poate da cu parerea despre cum si in ce fel a abordat nu stiu care vedeta vreo curba….

Revenind la “ideea originala” a celor de la Antena 1, respectiv Citroen Romania, iata ca nu e nimic nou sub soare, insa puteau, cel putin cei de la Citroen, care stiau, sa pomeneasca despre asta: unii au pus cu peste un aun in urma un Citroen pe gheata unui patinoar. Dar cum e greu sa ai idei originale, pare ca e la fel de greu sa recunosti ca altii le-au avut inaintea ta si sa-i citezi ca atare. D’aia n-are ursul coada, zic!

Sub titlul “Cum a schimbat social media activitatea de PR “, doamna in cauza nu face decat sa explice impotenta lumii PR-ilor, deschisa in fata unei noi “oportunitati”, fara a o supune unei analize coerente si concrete, pe caz, aceea a interactionarii cu asa-zisii “social-media” workeri.

Se stie ca peste 80% dintre PR-ii autohtoni si contemporani sunt niste tristi/triste, ajunsi in posturile alea pentru ca au fost prea prosti ca sa faca ceva util in cadrul societatii. Si cum nici blogger nu mai poti fi astazi, te faci PR.
Si cum nu ii duce mintea nici cat sa treaca strada fara GPS, PR-ii, au ajuns la concluzia apoteotica, potrivit careia social-media, reprezentata in mare parte, adica 90%, din bloggeri convertiti la francmasonerie online, este o oportunitate de neocolit. Adica de ce sa te promovezi prin canalele obisnuite si deja consacrate, unde probabil costa ceva mai mult decat in diareea blgosferica, cand o poti face pentru un piscot, un suc la dozator si eventual 2-300 Euro, aruncati unui piscotar 2.0 transformat in influencer, A-lister, social-media guru si alte balarii de gen?

Cat dai, atata face!
Voi reveni, intr-o zi, cu o analiza concreta asupra acestei mane, care, dupa cum se vede, este perpetuata si de PR-i, adica de cei care ar fi trebuit sa aiba cunsotintele necesare identificarii celei mai bune retete de comunicare. Dar n-o au!
Un lucru este clar: o aduce colaborarea cu piscotarii social-media un flux imens de trafic si o expunere generoasa in cyberspatiu, insa toti uita sa aduca in prim-plan si eficienta acesteia. Si piscotarii 2.0 si social-media guru si PR-ii.
Pe orice blog din A-list sau aiurea pe net, poate sa apara orice campanie se vrea sa apara. In afara faptului ca e mai ieftin decat intr-un ziar (fie el si online), publicul-tinta este departe de produs. De ce? Pentru ca nimeni nu va bea bere Ciuc doar pentru ca o bea si Chinezu, care in afara blogosferei este un cvasinecunoscut, nimeni nu va crede ca Ford a furat grila fata de la Aston Martin, pentru ca Vali Petcu (Zoso) este un nimeni in afara cyberspatiului si nu-l citeste nimeni in afara grupului sau, nimeni nu-si va cumpara un Duster doar pentru ca niste bloggeri infatuati si ingrasati de banii aruncati de pomana in ei, de incompetentii directori de imagine de la diferite companii (in cazul asta Dacia si Petrom), s-au dat cu 5 exemplare din parcul de presa al Dacia Group si s-au facut ca Redescopera Romania.
Vor citi cei care oricum intra si citesc despre ce-si dau cu parerea A-listerii, insa adevaratul public-tinta, nu cel al social-media din online, pe care fiecare blogger se chinuie sa si-l adune si sa-l formeze, nu va ajunge la informatie si deci, intreg angrenajul este gresit si cu rezultate de tot rahatul (cu cacao inclus).

Mediile sociale din online?

Niste gaselnite care au derapat din blogosfera in perimetrul de pseudo afaceri, intr-un stil tipic romanesc, unde ocupatia de baza este sa-l darami pe celalalt si pregatirea necesara in vederea dezvoltarii unui sistem comunicare-afaceri se rezuma la adaugarea unui adaos comercial, pe tipul orice se vinde, cumparatorii exista, ca lumea e proasta si neinformata.

Deci am trait s-o aud si s-o vad si pe asta! Desi nici dracu’ n-o crede.

Acum am stat eu stramb si am scos o analogie si mai stramba. Extrapoland si speculand de pe piata 2.0, ca sa zic asa, ca doar stiti cu totii cat imi e de draga.

Care-s concluziile:

1. Daca Sile Camataru avea blog, lansa o campanie online si se integra in comunitatea piscotarilor 2.0.
2. Daca Sile Camataru avea si blog si ceva carte, se numea ca se lansa in social media si mai mult ca sigur venea cu un nume cool si sonor, eventual legat de meserie, gen Vopsitoru’, Spoitoru’, Coreeanu’, Mopso, Bidineluta, sau de ce nu, Camatarhi.
3. Pentru ca Sile Camataru nu le are pe niciuna, nici pe ailalta de mai sus, s-a facut PR.
4. PR-ii sunt o natie sub cea a piscotarilor 2.0.
5. Cine n-are carte se face PR, cine are blog e piscotar si cine le are pe amandoua, dar mai face si campanii cu si despre bloggeri e master piscotar? (ca dialog oricum nu face, ca e dincolo de demnitatea sa, sa se coboare, la a raspunde coerent si argumentat la critici).

Si la fel de evident, pe blogul domniei sale, au aparut fel de fel de elucubratii anatomo-patologico-senzitivo-intelectuale, in care diferiti insi incearca din rasputeri sa dea o limba cat mai catifelata gazdei, fara a ocoli scoaterea in evidenta a propriilor valori, mai mult sau mai putin existente.

Acum stau eu si ma intreb ca prostul, lipsit de argumente si in ochii multora si de logica: de ce as intra sa comentez acolo si sa incerc sa-mi impun ideile, sau macar sa le fac cunoscute, cand de fapt ele nu se vor, nu se vor citite, nu se vor bagate in seama si mai mult, reprezinta o amenintare atat pentru cel care a pus initial intrebarea, dar si pentru masa de aplaudaci de circumstanta?
N-as face o mare greseala? Nu m-as amesteca in troaca, pentru a fi ulterior maruntit si mancat, fara echivoc? De fapt nu este nimic altceva decat o capcana din care se doreste scoaterea in afara legitatii, logicii si a normalului a existentei conceptului de hater si a neajunsurilor pe care acesta le aduce blogosferei, comunitatii 2.0, recte a piscotarilor 2.0.

Nu, merci, Chinezule! Cu tot respectul! Ce, noi te intrebam de ce esti blogger?

Insa sa nu stric bunatate de post scris de prietenul meu hater-sef, las lucrurile la acest nivel si mai adaug doar atat: “haters gonna’ hate”.

Ce face minunatul A-lister? Ia el doua poze de pe net, culmea, ambele cu noul Ford Mondeo proaspat lansat la NAIAS 2012, care in SUA se cheama Fusion si da cu presupusul: uite ce bine seamana cu Aston Martin. Evident nu ne spune cu care Aston Martin, pentru ca la fel de evident, habar n-are. Poate cu Cygnet…

Zice el, A-listerul: “Grila de la nou Ford Fusion seamănă foarte bine cu cea de la Aston Martin. Poate nu mai au bani de designeri, cine ştie…”  (copy/paste cu tot cu lipsa articularii adjectivului “nou”). Sub titlul “Ford copiază Aston Martin”.

Eu i-as sugera sa faca un mega post in care sa-i acuze pe cei de la Ford ca i-au copiat pe cei de la Mercedes-Benz, care folosesc tot patru roti la o masina si apoi sa-i tavaleasca pe cei de la Citroen, care au copiat metoda amplasarii motorului sub capota-fata a masinii si de ce nu, sa declare ca toti au copiat produsul de la Colibasi-Mioveni, care culmea, a fost destinat unei utilizari pe asfalt si face la fel cum fac si celelalte masini: merge pe strada!

Si evident, in ilustratia articolului sa foloseasca tot 2 poze cu fix aceeasi masina, ca sa fie mai elocvent. Elocvent ca e complet pe dinafara fenomenului auto si ca da, a cam venit timpul ca bloggerii astia sa-si vada  lungul nasului si sa scrie despre chestii pe care le pricep si le cuprind (gen vasul de la WC cand se rastesc la el in zori).

Ce-i piscotarilor, nu va mai ajunge strada?

Am mai experimentat sentimentul asa cu asocierea de imagine care mi-a stat in gat si am renuntat sa mai folosesc produsul si cand:

1. cei de la BDT Motors mi-au fortat mana sa scriu ce vor ei si nu ce am vrut eu despre jegul ala de masina, Ford Kuga. De atunci am o aversiune pentru Ford in general si pentru Kuga in special.

2. aversiunea de mai sus s-a accentuat dupa colaborarea mea cu un PR auto, care intre timp s-a mutat la Hyundai, preluand si aversiunea mea, mutand-o si catre Hyundai.

3. am dat deja exemplul cu saracia aia de Don Cafe. De cand cu reclama vietii, nu mai suport cafeaua respectiva, cumpar orice altceva.

4. produsele Tnuva. De cand am vazut primele reclame cu nutritionista mare cat o morsa care isi sparge plamanii  recomandand Tnuva, “ai soare, ai Tnuva, cresti garantat”, ceea ce la ea se si vede, ca e cat malul Siretului, pas si la Tnuva.

5. de cand cel mai idiot din orasul meu si-a deschis shaormerie, am ajuns sa urasc acest tip de mancare, pe care-l adoram pana atunci. Acum nu ma pot abtine sa nu asociez figura-i tampa, fruntea transpirata picurand pe carnea nefacuta, plus alte asocieri cu maioneza… Si evident nu mai mananc shaorma de nicaieri.

De cand cu implicarea asta a bloggerilor in fel de fel de campanii, unde isi au sau nu rostul (eu cred ca nu si-l au), am inceput sa simt o oarecare frustrare. Mi se rupe de A-listeri, B-tristeri si alte saracii din astea. Nu cred in saracii astia care au ajuns social media specialists, la fel cum nu cred ca bloggingul va suplini vreodata presa. E ca si cum ai zce ca un vulcanizator poate sa iti segmenteze motrul masinii, ca pana la urma to cu parti mecanice lucreaza. Pur si simplu nu inteleg ce cauta ei in mass-media, cand insusi conceptul e blogging e definit si destinat micro-mediei, mediilor personale, relatiilor om/om, nu om-multime, sau mai rau, asa cum e pe la noi, blogger-media-multime_cu_gura_cascata_de_uimire. Nu cred in oameni care desi habar nu au cu ce se mananca produsul, sunt chemati sa faca figura frumoasa la eveniment. Adicatalea un fel de “poza la minut cu maimuta”?

Imi aduc aminte de o intalnire cu Piticu, la un eveniment auto. Dialog:
- Salut, i-ai vazut pe ai nostri?
- Salut, care ai vostri?
oarecum circumspect, nestiind de unde sa ma ia, da un pic in defensiva:
- Pai, bloggerii. Cine e pe aici?
- Pai e simplu: sunt cei care reprezinta masinile, dealeri, importator, etc. Suntem noi, presa, pe care primii nu ii prea iubesc. Si sunteti voi, bloggerii, pe care nu ii iubeste nimeni. Deci nu am vazut bloggerii, poate pentru ca eu nu-s blogger?!

Cam asa vad si eu lumea. Nu intru in amanunte, nu acum, mai e un pic si cand o da paharul pe afara o sa se scurga si pe aceste pagini.

Revenind la sursa de inspiratie a acestui text, care este aici, adica de la Chinezu, un baiat tare fain dealtfel, cu care, personal nu am nimic, am o problema cu lumea aceea in ansamblul ei, a facut genialul pas de a posta niste clipuri de la lansarea iPhone 4S. Si privind, urmarind, apoi concluzonand, am gasit de cuviinta urmatoarele:
1. daca aia-s oamenii reprezentativi pentru iPhone, sa se spele reciproc pe cap. Ei cu telefonul si compania cu ei. Eu nu ma regasesc si nu vreau sa ajung ca intr-o zi sa mi se spuna ca am “telefon de blogger”. Si nici sa mi-l scot in public, precum scula din prohab la sala cu vespasiene, intr-o masuratoare in grup, dn ciclul “ba a mea e mai mare” nu doresc. O sa ma opresc, probabil la Samsung. Si “aia” mi-o voi scoate cand si unde doresc.
2. Daca a fost Cabral la eveniment, mi se pare OK, e un nume, e o prezenta misto, e citit, e cult, e destept, e antipatic, e tot ce vrei. Ca s-a pus intr-un 69 cu bloggerii si ca e mai mult blogger decat actor, sau mai mult blogegr decat om de televiziune, e numai problema lui si pozitionarea pe care si-a ales-o. Nu trebuie sa fiu de acord cu asta si nici nu trebuie sa imi placa. Pacat ca peste 60% dintre cei care-l urmaresc la teveu nu au habar de bloguri, blogging, A-list, Twitter, sau Facebook. Si pacat ca iarasi va intelege gresit si ca ma va uri si ca ma va porcai, numai pentru ca am alta parere fata de a lui, dar asta e, nimeni nu e perfect.
3. Ca niste oameni, care se vor formatori de opinie, danseaza intr-un grup aproape compact si masculin gen “Fetele de la Capalna” asta mi se pare deopotriva gayish, dar si “reprezentativ” pentru iPhone. Nu-i asa ca majoritatea barbatilor heterosexuali se regasesc in filmulet? Ca eu nu!

Iar Imnul Romaniei, in interpretare personala, unica si irepetabila, ei bine, asta ma face sa fiu mandru ca un stejar si la fel de tare, intarit, impietrit chiar (a nu se confunda cu erectia). Mi-amintesc cu cata ravna si ardoare au dat mai toti bloggerii cu Marcel Pavel de planeta cand si-a permis sa modifice PUTIN Imnul National Ia de vedeti la reprezentativii si A-listerii astia:

Intre timp, pe saitul de clevetiri locale, o lasa moale, nu-l mai ataca pe primar, cel putin pana nu-si rezolva problema cu autorizatiile pe care nu le are (si nu stiu de ce organele de control nu iau masuri pentru a-i inchide focarul de infectie pe care-l conduce), si ocazional, da cate o limba in anusurile galbene si/sau portocalii, ca doar-doar l-o angaja si pe el cineva, pe fata, cu bani buni, cat sa plateasca chiria la spelunca unde se vinde voma…

Tobita, nu e o rusine sa fii gay. Nu trebuie sa te superi ca vacarul pe sat din cauza asta! Ca restul sunt heterosexuali si admira tzatze de femei…
Si sa stii ca si poponarii cheliosi sunt la cautare, parol!

Si acum ca esti prieten si cu cameramanul primariei, deja o puteti pune de un trust de presa, zic Adica, stii tu…