Acum pe net sunt fel de fel de zbateri care vin cu argumente si contraargumente, cu ragaieli filozofice, teoreme care se zbat precum basina intr-o cada plina cu apa in cautarea libertatii, cu privire la ponderea social-media in online-ul romanesc, fel de fel de “cunoasteri” exprimate de parerologii de meserie care isi dau cu parerea prin online, fie ei A-listeri, influenceri si alte categorii adiacente. De fapt, realitatea o arata si nu se va opri aici, ca sunt toti o apa si un pamant, adica un mal negru-maroniu, vascos si urat mirositor. Si ca vor ajunge acolo unde trebuie sa fie de fapt.

Se scufunda corabia care pluteste oricum pe un balon de sapun si bloggerii care astazi inca traiesc pe seama incapacitatii unor PR-i si directori de marketing de a atrage clientii, se vor duce acolo unde le este locul, adica la munca campului. Am mai zis, munca n-a omorat niciodata pe nimeni, insa nici trasul pisicii de coada. Dovada vie sunt parerologul Chinezu, autosuficientul Arhi, eterna fata batrana Bazavan, sau atotcunoscatorul Zoso, dar sa nu-l lasam deoparte pe cel cu look de semidoct, Ciubotaru (fraiere vezi pe cine mai bati ca am doi copii si poate te atingi de vreunul dintre ei, pedofilule sadomasochist care esti, ca vei intra in istorie ca primul blogger care va scrie cu degetele de la picioare stand in mainile proprii, adanc infipte in cur!).

Zoso a fost chiar simpatic in incercarea sa de a da povete unor oameni condusi de autosuficienta, iar degetul sau aratator, indreptat catre unii dintre ei e plin de fecalele din curul ipocriziei blogosferei, mirosind a “bai fraierilor, daca eu m-am mutat la Brasov pentru ca Bucurestiul e prea scump pentru bloggeri, voi veti crapa in doua luni!”.

Chinezu (stiti cat imi este de simpatic) baga pe social-media o chestie din care reiese ca sfat este ala pe care unul il da altuia care are nevoie de el, altfel se cheama ca e doar o parere. Si asta pute de ipocrizie si autosufiocienta, iar daca n-avea trei copii, as fi jurat ca e plin si de autocunoasterea dobandita in urma sedintelor prelungi de automangaiere. Pai bine mai ciufulitule, tu emiti pareri de care lumea n-are nevoie cam de cand existi pe planeta asta si iti permiti sa faci diferenta intre eructarile tale 2.0 si ale celorlalti din jur? Auzi la el, daca n-am nevoie de sfat se cheama ca e doar parere, mama ei de ipocrizie si inutilitate!

Prietenul Mester a intrat  in malaxorul bloggerilor (asa cum prevedea un cunoscator al fenomenului), pe principiul “te amesteci cu porcii, sfarsesti in troaca lor”. Ce pot sa spun, sper sa aiba un gust mai bun decat imaginea! Dracu’ l-a bagat acolo, el sa-l scoata, dac-o mai avea nevoie de el!

Si cand te gandesti ca totul a pornit de la Emi care a aratat lumii un adevar axiomatic: bloggerul este paria jurnalismului si cel mai apropiat corespondent al notiunii de ambasador al vreunui brand. Cine n-are doi neuroni ca sa sinapseze de un articol, face o compunere si o posteaza la el pe blog. Jurnalistul va presta cinstit, conform politicii redactionale, la o publicatie adevarata, fie print, fie online, iar cand se vor fi cernut, intr-un final, neghina blogosferei de rodul adevarat, reprezentat de jurnalisti, va iesi si soarele pe piata presei romanesti.

Si ca tortul sa aiba si cireasa in varf, mai marii Televiziunii Romane, organizatorul competitiei, au decis, in premiera, sa adauge si niscai bloggeri intr-un fel de juriu, care nu retin sa fi avut vreun rol in determinarea piesei castigatoare. Insa au dat bine la camera, dovedind inca odata ca tara asta se duce de rapa si ca se continua prmovarea de nonvalori si raportarea la date fictive. A pune niste piscotari 2.0 intr-o asemenea pozitie, este un afront adus oricaror norme de bun simt si o jignire la adresa oricarui jurnalist, fie el somer sau scriitor la gazeta satului din care provine.

De fapt ce a inteles publicul neconsumator de internet? Ca niste nimeni in drum si plini de praf s-au dat cu niste laptopuri si au scris nu stiu ce pe niste bloguri pe care nu le citeste decat evident grupul lor de prieteni. Insa fenomenul bloggeristic roman are cica amploare si bloggerii astia trebuie bagati in seama cu orice pret, altfel piscotareala 2.0 tinde sa dispara.
De fapt s-au ales niste tristi care au mers acolo pentru un bol de piscoturi, TVR neavand fonduri pentru niste jurnalisti consacrati in ale presei muzicale. Asadar, niste bloggeri puteau da cu bata in balta si oricum ar fi votat cum cerea mersul treburilor dinainte impuse. Curios este ca Marele Chinez nu s-a aflat nici in juriu, nici printre boggerii de serviciu, el fiind de departe cel mai potrivt pentru asta, avand expertiza in orice si priceput fiind la toate. Mi s-ar fi parut mult mai logic ca bloggerul cel mai hipster dintre toti, trecand peste moaca lui antipatica, Florin Grozea de la HaiQiu, sa fi fost printre bloggerii aia de la pupitru, pentru ca macar are o vaga tangenta cu muzica. Idem Cosmin Tudoran, care spre deosebire de Grozea, pe langa ca e si el blogger, face inca parte din Cassa Loco, care chiar suna bine si are mesaj, plus produce muzica. Pana si figura aia trista de Tudor Chirila isi avea locul in juriul bloggeristic, fara sa mai intru in detalii suplimentare. Interesant ca nici pe Pyuric, adica Chipurici, inchipuita care a reusit sa prabuseasca Mondeninfo.ro, n-a bagat-o nimeni in seama, semn ca si in blogosfera e o concurenta manata de nepotisme si dorinte de acces la piscotul cel mare, dincolo de orice argument rational.

Asadar, dupa ce bloggerii ne recomanda iaurtul Danone, dupa ce testeaza cauciucuri la Riga, dupa ce aleg jurnalistul anului 2011, iata ca dau cu ce au mai bun si la Eurovision 2012. Tara de rahat, atentate de rahat, ca sa parafrazez un banc celebru.
Presimt ca urmeaza o campanie electoral-politica acerba (pentru ca se apropie alegerile) in zona PiscotalInitiative, amendata de StiriEgalCuZero si sustinuta de ArhiSuficient Blog, in temeiul autosuficientei si atotcunoasterii, a stiintei parerologiei, platita cu piscoturi, ca bani nu mai sunt ca pe vremuri. Si nu mai pun interlinkuri pentru ca A-listerii, influenceri de profesie, le scot, nefiind de acord cu reclama negativa, de fapt nefiind de acord cu nimic care nu le atinge suav muschii gluteali sub forma de sarut gingas.

Da, si-a inchis blogul, chiar daca plangaciosii de beggari2.0, mai jos Zelistati ca el, au deplans amarnic inchiderea Zo(io)so blogului. Dar aceasta suprimare a cancaniadei pornografice era necesara. Este nevoie de un nou canal de stiri, precum e nevoie de o noua gura de canal colector. Aici preiei de la altii (nu ca n-ar fi facut-o si inainte), dai stiri de maxima audienta, mai scriu doi-trei beggari cu tine, mai castigi ceva trafic, mai urci in ranking, dar cu Zo(io)so blog in portofoliu nu prea ai credibilitate. Dupa ce ai facut sex anal, oral si diferite cuni-anilingusuri pe ici pe colo, nu prea merge sa te dai echidistant-subiectiv.

Si vine campania electorala, deci e o paine de mancat in online. Vezi fonduri, vezi sponsorizari, vezi articole comandate, vezi ce fac si altii, si nu de ieri-de azi, astfel ca-si permit sa dea relatii2.0 despre cum sa fii un cetatean2.0 onorabil. Cum sa dai stiri cand ai un blog plin de aberatii, de abjectii, de replici scandaloase, de mirosuri de butoi cu varza pritocita, de limbaj suburban?
Daca nu seamana cu scrisele Chinezului, nu sta de vorba nimeni cu tine! Slovele trebuie coafate, periate, date cu gel si scoase cu grija din taste, nu care, sau nu cumva sa zgarie vreun timpan fin, vreo retina aleasa, sau Doamne-Fereste sa cada greu intr-un intestin gros ca denumire, dar subtire ca apartenenta la persoana!

Asadar, cum spunea un #coleg hater, “Cică ăl mai mare bloggăr a ieșit din zona de personal blogging și s-a dus în cea de profesional blogging. Ce shit!” As adauga doar ca e un shit vechi, rascolit, peste care s-a adaugat ala nou, cu iz de deodorant de WC si multa spuma alba, ca sa ia ochii prostului.

Iar Zoso se transforma, atat! Insa nu va asteptati la ceva spectaculos, gen se face din femeie-barbat, sau invers! Mai degraba devine un hermafrodit autentic si evident, 2.0.

Sub titlul “Cum a schimbat social media activitatea de PR “, doamna in cauza nu face decat sa explice impotenta lumii PR-ilor, deschisa in fata unei noi “oportunitati”, fara a o supune unei analize coerente si concrete, pe caz, aceea a interactionarii cu asa-zisii “social-media” workeri.

Se stie ca peste 80% dintre PR-ii autohtoni si contemporani sunt niste tristi/triste, ajunsi in posturile alea pentru ca au fost prea prosti ca sa faca ceva util in cadrul societatii. Si cum nici blogger nu mai poti fi astazi, te faci PR.
Si cum nu ii duce mintea nici cat sa treaca strada fara GPS, PR-ii, au ajuns la concluzia apoteotica, potrivit careia social-media, reprezentata in mare parte, adica 90%, din bloggeri convertiti la francmasonerie online, este o oportunitate de neocolit. Adica de ce sa te promovezi prin canalele obisnuite si deja consacrate, unde probabil costa ceva mai mult decat in diareea blgosferica, cand o poti face pentru un piscot, un suc la dozator si eventual 2-300 Euro, aruncati unui piscotar 2.0 transformat in influencer, A-lister, social-media guru si alte balarii de gen?

Cat dai, atata face!
Voi reveni, intr-o zi, cu o analiza concreta asupra acestei mane, care, dupa cum se vede, este perpetuata si de PR-i, adica de cei care ar fi trebuit sa aiba cunsotintele necesare identificarii celei mai bune retete de comunicare. Dar n-o au!
Un lucru este clar: o aduce colaborarea cu piscotarii social-media un flux imens de trafic si o expunere generoasa in cyberspatiu, insa toti uita sa aduca in prim-plan si eficienta acesteia. Si piscotarii 2.0 si social-media guru si PR-ii.
Pe orice blog din A-list sau aiurea pe net, poate sa apara orice campanie se vrea sa apara. In afara faptului ca e mai ieftin decat intr-un ziar (fie el si online), publicul-tinta este departe de produs. De ce? Pentru ca nimeni nu va bea bere Ciuc doar pentru ca o bea si Chinezu, care in afara blogosferei este un cvasinecunoscut, nimeni nu va crede ca Ford a furat grila fata de la Aston Martin, pentru ca Vali Petcu (Zoso) este un nimeni in afara cyberspatiului si nu-l citeste nimeni in afara grupului sau, nimeni nu-si va cumpara un Duster doar pentru ca niste bloggeri infatuati si ingrasati de banii aruncati de pomana in ei, de incompetentii directori de imagine de la diferite companii (in cazul asta Dacia si Petrom), s-au dat cu 5 exemplare din parcul de presa al Dacia Group si s-au facut ca Redescopera Romania.
Vor citi cei care oricum intra si citesc despre ce-si dau cu parerea A-listerii, insa adevaratul public-tinta, nu cel al social-media din online, pe care fiecare blogger se chinuie sa si-l adune si sa-l formeze, nu va ajunge la informatie si deci, intreg angrenajul este gresit si cu rezultate de tot rahatul (cu cacao inclus).

Mediile sociale din online?

Niste gaselnite care au derapat din blogosfera in perimetrul de pseudo afaceri, intr-un stil tipic romanesc, unde ocupatia de baza este sa-l darami pe celalalt si pregatirea necesara in vederea dezvoltarii unui sistem comunicare-afaceri se rezuma la adaugarea unui adaos comercial, pe tipul orice se vinde, cumparatorii exista, ca lumea e proasta si neinformata.

Deci am trait s-o aud si s-o vad si pe asta! Desi nici dracu’ n-o crede.

Acum am stat eu stramb si am scos o analogie si mai stramba. Extrapoland si speculand de pe piata 2.0, ca sa zic asa, ca doar stiti cu totii cat imi e de draga.

Care-s concluziile:

1. Daca Sile Camataru avea blog, lansa o campanie online si se integra in comunitatea piscotarilor 2.0.
2. Daca Sile Camataru avea si blog si ceva carte, se numea ca se lansa in social media si mai mult ca sigur venea cu un nume cool si sonor, eventual legat de meserie, gen Vopsitoru’, Spoitoru’, Coreeanu’, Mopso, Bidineluta, sau de ce nu, Camatarhi.
3. Pentru ca Sile Camataru nu le are pe niciuna, nici pe ailalta de mai sus, s-a facut PR.
4. PR-ii sunt o natie sub cea a piscotarilor 2.0.
5. Cine n-are carte se face PR, cine are blog e piscotar si cine le are pe amandoua, dar mai face si campanii cu si despre bloggeri e master piscotar? (ca dialog oricum nu face, ca e dincolo de demnitatea sa, sa se coboare, la a raspunde coerent si argumentat la critici).

Insa sa nu stric bunatate de post scris de prietenul meu hater-sef, las lucrurile la acest nivel si mai adaug doar atat: “haters gonna’ hate”.

Ce face minunatul A-lister? Ia el doua poze de pe net, culmea, ambele cu noul Ford Mondeo proaspat lansat la NAIAS 2012, care in SUA se cheama Fusion si da cu presupusul: uite ce bine seamana cu Aston Martin. Evident nu ne spune cu care Aston Martin, pentru ca la fel de evident, habar n-are. Poate cu Cygnet…

Zice el, A-listerul: “Grila de la nou Ford Fusion seamănă foarte bine cu cea de la Aston Martin. Poate nu mai au bani de designeri, cine ştie…”  (copy/paste cu tot cu lipsa articularii adjectivului “nou”). Sub titlul “Ford copiază Aston Martin”.

Eu i-as sugera sa faca un mega post in care sa-i acuze pe cei de la Ford ca i-au copiat pe cei de la Mercedes-Benz, care folosesc tot patru roti la o masina si apoi sa-i tavaleasca pe cei de la Citroen, care au copiat metoda amplasarii motorului sub capota-fata a masinii si de ce nu, sa declare ca toti au copiat produsul de la Colibasi-Mioveni, care culmea, a fost destinat unei utilizari pe asfalt si face la fel cum fac si celelalte masini: merge pe strada!

Si evident, in ilustratia articolului sa foloseasca tot 2 poze cu fix aceeasi masina, ca sa fie mai elocvent. Elocvent ca e complet pe dinafara fenomenului auto si ca da, a cam venit timpul ca bloggerii astia sa-si vada  lungul nasului si sa scrie despre chestii pe care le pricep si le cuprind (gen vasul de la WC cand se rastesc la el in zori).

Ce-i piscotarilor, nu va mai ajunge strada?

(ptr cei cu  nickurile: Internauti, Eu, Razvan, Sabin,  Eugen Dumitru, si Liberal <– scuze daca am omis vreunul, care polueaza comment-urile pe www.bufteni.ro, dar si pentru Tolbitza, aka Terentele Local si Clitoricus cel fara de pereche, dedicatie, fara numar, fara numar! -2)