Tag Archive: gaura

Prin Padure circula fel de fel de zvonuri. De la cel potrivit caruia Jabba The Hutt a devenit brusc poet, pana la cel care o duce pe Scufita Rosie direct in presa. Adicatalea cum?

Pai cica s-a facut paparazza, sau mai degraba papitoaica, ca e un fel de paparazzi, la feminin, autohton.

De unde informatia?

Pai cica s-a apucat tuta naibii sa faca fotografii. Nu stiu pe cine si de ce urmareste, dar eu sigur ma uit si sub capacul de la WC, nu care cumva sa ma pandeasca si de acolo! Si cum fotografii astia se cheama intr-un fel, ea e de departe paparazzoaica sefa.

Un singur amanunt i-as sugera Tutei Padurii: bre, saracie cu ciucuri, vezi ca trebuie sa-i pozezi pe altii, nu pe tine! Ca daca iti faci publice pozele tale, se cheama voyeurism, nu paparazzeala de aia….

Vaaai de capu’ meu… ca e plina Padurea de tute si se aude ca mama lor e iar gravida…..

Da’ cica-s locuri libere prin presa ;)

Oricum, iata un test pentru Scufita Rosie. Daca-l treci Scufito, primesti o banana si o tura cu bicicleta. Fara sa.

Frontul Salvarii Scufitei Rosii si De-a Dreptul Triste intrase intr-un moment de impas. Opinia animalic de publica a Padurii (bre si nu ma mai secati, Padurea nu are legatura cu Padurea aia cu emisiune, Padurea mea este exact INTERNETUL, comprende?) se divizase groaznic de nefavorabil Aliantei. De ce? Pentru ca Scufita De-a Dreptul Trista, era nu numai trista ca stare, era trista ca insasi existenta, facand parte din tagma celor care sunt simpli producatori de CO2, fara vreun alt rol anume pe lungimea intersectarii lor cu existenta pamanteana. Era o trista atat de trista, incat daca ai fi avut de ales intre o seara cu ea vs. o relatie cu Tamara Buciuceanu – Botez, a doua ar fi insemnat un orizont al aventurilor erotice posibile si de neimaginat, vs. o laba trista intr-o buda de spelunca de cartier.

Nici mirosul – zic gurile rele – nu ar fi fost tare departe… Se zvonea prin Padure, ca urma aceea usor maronie, vag verzuie, dara aia aproape invizibila, care plutea prin vazduh, era de fapt rezultatul rarelor intalniri ale Scufitei, cu apa, sapunul si antiperspirantul. Drept pentru care, a fost aleasa, in unanimitate, Regina Sexy A Sconcsilor Liberi.

Dar sa revenim la Alianta: Scufita putea ca un sconcs – si nu se mai putea infiltra, plus ca femeilor le dadea cu repugna cand se gandeau ca pe langa ca e proasta mai e si fudula, ca si-a dat share la poze peste tot si mai ales… degeaba; Jabba era ocupat sa-si recucereasca teritoriile pierdute din cauza conflictelor anterioare cu Politia Stelara; Bucatarul Chel si Camuflat devenise brusc Constipat si-si cauta identitatea pierduta…. Ce mai.. Alianta era in deriva.

Unde mai pui, ca marsavul Povestitor avea zeci de surse de informare, pandea si nu prea, dar oricum la urechi ii ajungeau faptele ero(t)ice, iar la nari miresmele Di’a’ Fane (a la Fane adicatalea) Scufitei…. Si mai circulau nestingherite, din frunza-n frunza, pozele Scufitei, care in dorinta ei de a epata, se pozase in baie, ca sa dovedeasca parca… ca nu ii e asa straina apa… Oricum era probabil la a 10 baie din viata ei de douazeci si ceva de primaveri, toate cu frunze ruginii.

Mai mult, Povestitorul auzise cum Scufita, intr-un acces de furie, se luase de fiecare colocatara din Padure, in parte, cum ca  le dusese in poienite private si retrase, unde le facu mustruluiala grava ca de ce ii citesc Povestitorului povestile, ca de ce rad de ce scrie el si implicit de ce rad de ea?

Pentru ca esti de rasul lumii Scufita, d’aia! Daca povestile Povestitorului ar fi citite intr-o ograda de la tara, cu siguranta ai fi si de rasul curcilor! Scuze… al focilor….

Scufita, se zvonea ca ar fi cautat si poteca care ducea la poienita Povestitorului. Si bine ca n-a dat peste ea, ca ar fi avut acesta din urma tolba plina cu povesti de spus si snoave de depanat.

Asa ca, drept epilog al episodului 4, Scufita Rosie si De-a Dreptul Trista, sau Scufita Rosie, Regina Sconcsilor Liberi, s-a linistit cu o punga de junk food la televizor in fata serialului ei preferat de pe Jetix: H2O. Si a decis: avea sa devina si ea sirena. Asa ca se napusti din nou in baie si se poza iar…..

daca nu vezi bine, apasa poza cu soarecele (treaba ta cu care) si te vei lumina: nu merita sa faci gestul, dar macar o sa vezi ceva mai clar:

Continuarile in episoadele viitoare.

…. La un semn, deschisa-i calea/ Si se apropie de cort…(oops era carte?)/ Un “batran” atat de simplu(?)… La naiba…de cartea deschisa se apropie ceea ce era mai aproape si mai mult sau mai putin potrivit: produsul vanatoresc denumit pe meleagurile padurii respective Salam De P’Orc. Vanatoresc doar daca era rezultatul vanarii lui. Si cum era free for all, ca daca se juca melee, isi lua Scufita Rosie ditamai Ciocanul Lui Thorr Albastrul in freza-i mica, cataclismul se petrecu. Bine ca n-a avut urmari, ca sigur se nasteau grifoni din afacerea asta.

Mandra de ea, Scufita Rosie povesti la toata suflarea de necuvantatoare si necugetatoare cu care avea share la neuron (1 singur disponibil, la 1 slot de fiecare), ce mare chestie vazuse, ce mare chestie traise, ce mare chestie simtise.
Dar cum impresiile lui nu se potriveau cu ale ei, el fiind convins ca mai bine isi ducea Salamul la fezandat, afumat, eventual feliat, poate simtea ceva placut, iata ca Scufita Rosie se trezi iarasi singura, iarasi alaturi de manutele ei amandoua, iarasi cu clipociri vesele din Locul Tainic Trist, iarasi aiurea in tramvai!

Si pleca din nou in Padure. De data asta nu mai statu mult pe ganduri si se arunca cu sezutul pe fiecare Ciuperca ce-i iesi in cale. Padurea fiind speciala, acolo cresteau Ciupercile Viceversa, care seamana izbitor cu cele normale, doar ca au coada in sus si-s numai bune pentru Intro_Misiuni Imposibile.

Degeaba ii spusese Vrajitoarea, din Globul De Plastic, ca P’Orcul n-o mai vrea, degeaba se duse si la Jabba The Hutt, care se intersectase cu Padurea ei, degeaba vorbi cu toate necuvantatoarele si necugetatoarele, toate si totii-au spus acelasi lucru: cauta-ti fata de lucru! Vorbi pana si cu Bucatarul Chel in Costum de Camuflaj, care fierbea Ciuperci Viceversa in Oala cu Nimic si pregatea Tocanita Misterioasa plina cu Nimicuri. Neuronul ei singur si stingher, lenes din nastere si impanat cu manele, refuza sa creada!

Dar intelesese macar un amanunt: trebuia sa-si caute de lucru; si si-a cautat!

Cum tot nu ii ajungea ca e cum e, s-a hotarat Scufita Rosie sa devina macar fudula, daca altfel nu putea. Asta ii venea ca o manusa, in completarea starii ei de fapt. Si reusi: acum era Scufita Rosie si… Fudula.

Si in prima ei zi ca Scufita Rosie Fudula, ca sa dovedeasca lumii ca se schimbase, mintea ei creata i-a dictat sa se ia de .. Povestitor. Inainte de a citi Povestea! Inainte de a se fi terminat Povestea! Asa ceva nu se mai vazuse in toata Padurea!

Ba mai mult, ceru ajutorul, Bucatarului Chel Camuflat, care tot clocea la Oala cu Tocanita de Nimicuri, il si intreba de ce e camuflat si acesta ii raspunse ca e undercover, ca acum e Vanatorul Camuflat si ca Bucatar va fi putin mai incolo. Acum il vana si acesta pe Povestitor.

E clar, mai lispea sa o ia razna si Lupul, dar acesta plecase, scarbit, in Poiana Branzei cu Mucegai.

Scufita era ca Bula din poveste, si .. cu banii luati si… fudula! Iar Bucatarul-Vanator-Chel n-avea ochi pentru ea, ca devenise, Scufita, peste noapte vedeta si era sub luminile reflectoarelor, iar el nu isi permitea sa iasa in evidenta, fiind sub alt contract.

Asa ca in capul ei cu spatiu mult se nascu o alta idee si mai tare ca primele: o sa-si puna anunt la Gazeta de Perete a Padurii Intregi. Ceea ce si facu.
De unde Povestitorul va aduce voua, pe langa carne, lapte, branza, oua… prima poza a Scufitei Rosii Fudule si… Dornice.

Restul in episodul 3….