Am promis, ma tin de cuvant. Nu ca altii, gen
Undeva prin februarie, ma cheama Don Nelu pe la el pe la birou, sa mai punem tara la cale. Ajung acolo si ma mananca in locul unde nu intra soarele:
- Auziti, cum de nu-l chemati si pe unicul jurnalist al orasului, ca poate mai afla si el cum se face o stire, nu de alta, dar Trompeta Primariei canta jalnic de prost si de fals?
- Chiar vrei sa-l chem?
- Nu vreau nimic, ziceam doar asa, doar nu credeti ca-i dau vreo importanta?
- Hai sa-l chemam, sa vedem ce moaca face cand te-o vedea aici…
- Ce moaca sa faca, doar nu m-oi feri de el?
Il suna Don Nelu pe Gelutul Din Dotare si asta in nici 7 minute se prezinta la apel. Vine, precipitat, da mana cu toti, in semn ca e de al casei, si are relatii bune cu intreaga obste, si apoi se chinuie sa-si aseze haina de piele pe unul din fotoliile din birou. Desi cuierul era perfect liber. Don Nelu statea la biroul sau, eu in fata sa pe un scaun, iar fotoliul pe care se chinuia Gelutu sa mosmondeasca haina, era oarecum in lateral-stanga-spate fata de mine, catre geamul biroului.
Intorc capul si vad cum idiotul baltii ascundea de fapt cacatul ala de camera video pe care-l are in dotare, evident pus pe REC si orientat catre noi.

