Acum pe net sunt fel de fel de zbateri care vin cu argumente si contraargumente, cu ragaieli filozofice, teoreme care se zbat precum basina intr-o cada plina cu apa in cautarea libertatii, cu privire la ponderea social-media in online-ul romanesc, fel de fel de “cunoasteri” exprimate de parerologii de meserie care isi dau cu parerea prin online, fie ei A-listeri, influenceri si alte categorii adiacente. De fapt, realitatea o arata si nu se va opri aici, ca sunt toti o apa si un pamant, adica un mal negru-maroniu, vascos si urat mirositor. Si ca vor ajunge acolo unde trebuie sa fie de fapt.

Se scufunda corabia care pluteste oricum pe un balon de sapun si bloggerii care astazi inca traiesc pe seama incapacitatii unor PR-i si directori de marketing de a atrage clientii, se vor duce acolo unde le este locul, adica la munca campului. Am mai zis, munca n-a omorat niciodata pe nimeni, insa nici trasul pisicii de coada. Dovada vie sunt parerologul Chinezu, autosuficientul Arhi, eterna fata batrana Bazavan, sau atotcunoscatorul Zoso, dar sa nu-l lasam deoparte pe cel cu look de semidoct, Ciubotaru (fraiere vezi pe cine mai bati ca am doi copii si poate te atingi de vreunul dintre ei, pedofilule sadomasochist care esti, ca vei intra in istorie ca primul blogger care va scrie cu degetele de la picioare stand in mainile proprii, adanc infipte in cur!).

Zoso a fost chiar simpatic in incercarea sa de a da povete unor oameni condusi de autosuficienta, iar degetul sau aratator, indreptat catre unii dintre ei e plin de fecalele din curul ipocriziei blogosferei, mirosind a “bai fraierilor, daca eu m-am mutat la Brasov pentru ca Bucurestiul e prea scump pentru bloggeri, voi veti crapa in doua luni!”.

Chinezu (stiti cat imi este de simpatic) baga pe social-media o chestie din care reiese ca sfat este ala pe care unul il da altuia care are nevoie de el, altfel se cheama ca e doar o parere. Si asta pute de ipocrizie si autosufiocienta, iar daca n-avea trei copii, as fi jurat ca e plin si de autocunoasterea dobandita in urma sedintelor prelungi de automangaiere. Pai bine mai ciufulitule, tu emiti pareri de care lumea n-are nevoie cam de cand existi pe planeta asta si iti permiti sa faci diferenta intre eructarile tale 2.0 si ale celorlalti din jur? Auzi la el, daca n-am nevoie de sfat se cheama ca e doar parere, mama ei de ipocrizie si inutilitate!

Prietenul Mester a intrat  in malaxorul bloggerilor (asa cum prevedea un cunoscator al fenomenului), pe principiul “te amesteci cu porcii, sfarsesti in troaca lor”. Ce pot sa spun, sper sa aiba un gust mai bun decat imaginea! Dracu’ l-a bagat acolo, el sa-l scoata, dac-o mai avea nevoie de el!

Si cand te gandesti ca totul a pornit de la Emi care a aratat lumii un adevar axiomatic: bloggerul este paria jurnalismului si cel mai apropiat corespondent al notiunii de ambasador al vreunui brand. Cine n-are doi neuroni ca sa sinapseze de un articol, face o compunere si o posteaza la el pe blog. Jurnalistul va presta cinstit, conform politicii redactionale, la o publicatie adevarata, fie print, fie online, iar cand se vor fi cernut, intr-un final, neghina blogosferei de rodul adevarat, reprezentat de jurnalisti, va iesi si soarele pe piata presei romanesti.

De aici si pana la rapidele postari pe blogurile personale ale piscotarilor care isi dau cu parerea despre ce inseamna omasina in Romania si nu numai, n-a fost decat un pas. Mic pentru ei, ca-s mici de felul lor, mare pentru presaauto, care se vede din nou pusa in acelasi rand cu toti boschetarii parerologi care-si emana frustrarile intr-un segment care le-ar aduce bani insa nu-l pot stapani inca indeajuns de bine. Mai trebuie sa treaca peste noi, cei care avem si expertiza necesara si instrumentele si experienta pentru a ne da cu parerea despre masini.

Cu totii stiti ca am un fetish special pentru Le Chineoise, acest ipocrit sef 2.0. De ce spun ca e un ipocrit? Sau de ce ma repet spunand asta? Pentru ca pe langa ca e un ipocrit, mai e si de cea mai joasa speta. Nu mai departe decat la acelasi eveniment cu care am inceput postul, dand peste el in zona de fumat, ma indreptam sa-l salut, moment in care, altruist si pertinent cum il stiti cu totii, si-a mutat ostentatv privirea catre alta directie, in chip de “nu da mana cu mine orice nimeni”, sau “nu-ti fac onoarea asta!”. Ciudat, eu ma gandeam ca mana mea intinsa, sau salutul meu, l-ar fi onorat, insa se pare ca nu este asa. Asta spune peste tot, ca cei ce-l citesc ii fac o onoare, deci extrapoland si adaugand regulile de bun simt si cei sapte ani de acasa, chiar si de la el de la Bistrita, sau din care fund de lume provine, cam asa ar fi dat rezultatul la ecuatie.

El insa, nu suporta sa i se dea peste nas, sa i se sufle in ciorba 2.0, sa i se arate ca greseste, sau sa i se sugereze ca se intinde mai mult decat ii este plapuma. Si da, Le Chineoise, n-avea ce sa caute la un event auto, deoarece in afara faptului ca a fost printre primii care si-au luat piscotul de la organizatori, dupa ce a avut grija sa se afiseze cu cativa baieti adevarati de prin presa, nici macar n-a avut decenta sa ia si comunicatul de presa, in semn ca i se rupe de el si ca oricum va continua sa scrie aceleasi balarii de zi cu zi pe care le debiteaza. A avutinsa grija sa fie acolo unde era macar un cameraman, sau un fotograf, cu lupa pe el, uitand insa ca are si prieteni adevarati ca mine, dotati cu un obiectiv suficient de bun cat sa-i surprinda mecla intru eternitate. Si ce frumos poza el langa B-Max, a carui portiera se reliefa langa el precum coasa Damei in Negru!

Si daca aveti indoieli, vedeti pasajele unde scrie despre “torsiune”, un termen care i se pare lui suficient de semidoct incat sa creeze iluzia unuit cunoascator in ale auto. (TORSIÚNE, torsiuni, s.f. 1. Deplasare relativă a două sectiuni paralele si transversale ale unui obiect solid; răsucire. ♦ Indice care arată gradul de torsiune (1) al unui material textil. 2. Scrântitură, luxatie. [Pr.: -si-u-] – Din fr. torsion. ). Asta ca sa nu subliniez si expresia “de un pafarism esential”, preluata tot de pe saitul sau de dat cu parerea despre orice si oricand, unde sa ma bata mama, daca am reusit sa aflu ce inseamna “pafarism”. Bine, el, vorbitor fluent de limba engleza, probabil si franceza, chineza, malgasa si de ce nu, vorbitor fluent de orice limba, cat mai lata, moale si pufoasa cu putinta, a confundat “torsiunea” CU “torque” cam in acelasi stil in care Ionut Dolanescu se dadea doct cu “polutia”. Ca doar tot despre o polutie similara este vorba, nu-i asa?

Si ca cireasa de pe tort sa fie prezenta, argumentul suprem la cat de ipocrita este prezenta unora ca el la o lansare auto, dovada irefutabila ca se duce (el si cei ca el, bloggerii piscotari) la astfel de evenimente doar pentru o spaguta si niscai imagine, precum si dovada ca oricum habar n-are despre ce se vorbeste acolo si care e diferenta dintre masina lansata si oala de mamaliga cu care a crescut in ograda, pana in clipa cand a dat peste asfaltul din Bucuresti, moment istorc in care a inceput sa planga de bucurie, iat-o deci aici. Caci o imagine face cat 1000 de cuvinte! Si Chinezule, degeaba iti dai cu balsam, ca tot arati ca unul caruia ii curge tarana din buletin!

Si ca tortul sa aiba si cireasa in varf, mai marii Televiziunii Romane, organizatorul competitiei, au decis, in premiera, sa adauge si niscai bloggeri intr-un fel de juriu, care nu retin sa fi avut vreun rol in determinarea piesei castigatoare. Insa au dat bine la camera, dovedind inca odata ca tara asta se duce de rapa si ca se continua prmovarea de nonvalori si raportarea la date fictive. A pune niste piscotari 2.0 intr-o asemenea pozitie, este un afront adus oricaror norme de bun simt si o jignire la adresa oricarui jurnalist, fie el somer sau scriitor la gazeta satului din care provine.

De fapt ce a inteles publicul neconsumator de internet? Ca niste nimeni in drum si plini de praf s-au dat cu niste laptopuri si au scris nu stiu ce pe niste bloguri pe care nu le citeste decat evident grupul lor de prieteni. Insa fenomenul bloggeristic roman are cica amploare si bloggerii astia trebuie bagati in seama cu orice pret, altfel piscotareala 2.0 tinde sa dispara.
De fapt s-au ales niste tristi care au mers acolo pentru un bol de piscoturi, TVR neavand fonduri pentru niste jurnalisti consacrati in ale presei muzicale. Asadar, niste bloggeri puteau da cu bata in balta si oricum ar fi votat cum cerea mersul treburilor dinainte impuse. Curios este ca Marele Chinez nu s-a aflat nici in juriu, nici printre boggerii de serviciu, el fiind de departe cel mai potrivt pentru asta, avand expertiza in orice si priceput fiind la toate. Mi s-ar fi parut mult mai logic ca bloggerul cel mai hipster dintre toti, trecand peste moaca lui antipatica, Florin Grozea de la HaiQiu, sa fi fost printre bloggerii aia de la pupitru, pentru ca macar are o vaga tangenta cu muzica. Idem Cosmin Tudoran, care spre deosebire de Grozea, pe langa ca e si el blogger, face inca parte din Cassa Loco, care chiar suna bine si are mesaj, plus produce muzica. Pana si figura aia trista de Tudor Chirila isi avea locul in juriul bloggeristic, fara sa mai intru in detalii suplimentare. Interesant ca nici pe Pyuric, adica Chipurici, inchipuita care a reusit sa prabuseasca Mondeninfo.ro, n-a bagat-o nimeni in seama, semn ca si in blogosfera e o concurenta manata de nepotisme si dorinte de acces la piscotul cel mare, dincolo de orice argument rational.

Asadar, dupa ce bloggerii ne recomanda iaurtul Danone, dupa ce testeaza cauciucuri la Riga, dupa ce aleg jurnalistul anului 2011, iata ca dau cu ce au mai bun si la Eurovision 2012. Tara de rahat, atentate de rahat, ca sa parafrazez un banc celebru.
Presimt ca urmeaza o campanie electoral-politica acerba (pentru ca se apropie alegerile) in zona PiscotalInitiative, amendata de StiriEgalCuZero si sustinuta de ArhiSuficient Blog, in temeiul autosuficientei si atotcunoasterii, a stiintei parerologiei, platita cu piscoturi, ca bani nu mai sunt ca pe vremuri. Si nu mai pun interlinkuri pentru ca A-listerii, influenceri de profesie, le scot, nefiind de acord cu reclama negativa, de fapt nefiind de acord cu nimic care nu le atinge suav muschii gluteali sub forma de sarut gingas.

Si pentru ca un comentator scrisese pe blogul meu despre Cristina Bazavan, (Frumoasa fata, dealtfel…) care chipurile ar avea 40 de ani si e fata batrana, (adicatalea nemaritata inca), m-am dus glont pe blogul ei. De unde am plecat ingretosat. Nu de fata, ca e OK, ci de ce am citit. Si n-am accesat decat un post-doua.

Nu stiu si nici nu imi pasa daca vreun altul a scris, sau a haterit pe aceasta tema. Baschetii mei sunt plini de indiferenta, la fel cum au ajuns sa fie plini de ura. O ura fecunda, care se transmite in degetele de la maini, care tasteaza de zor. Si vor mai tasta. Pana cand lumea asta va fi din nou asa cum trebuie iar blogurile vor redeveni ceea ce sunt de fapt: jurnale personale, unde bloggerii isi scriu si rescriu trairile si frustrarile personale, pe care le traiesc, sau la care viseaza zi de zi.

De ce e lumea asta atat de prost facuta? Pentru ca, intr-o culme a ironiei, o culme a paradoxului, si o (i)logica asezare a social media si a piscotarilor 2.0 intr-o lume normala, care dealtfel n-avea nevoie de ei, bloggerii au ajuns sa dea premiile pentru jurnalism. Adica, sa inteleaga fiecare bine: bloggerii, care nu-s jurnalisti, ca n-au cu ce, care nu-s jurnalisti pentru ca n-au cum, care sunt in schimb fix antonimul substantivului “jurnalist”, au ajuns, intr-o asemenea culme cumulata si completata cu ignoranta, aroganta, prost-gust si autosuficienta, sa dea premii tocmai celor pe spatele carora traiesc si ale caror miscari le copiaza: a jurnalistilor de profesie. Si evident, un blogger s-a gasit in lista castigatorilor concursului “reporter european”.

De pe blogul cu pricina: “am facut parte alaturi de Ioana Avadani, Luca Niculescu si Cristi China Birta din juriul care a desemnat Reporterul european al anului 2011 si , la inceput, mi-a fost frica.”

Lumea asta-i prost facuta… iar eu sunt plin de scarba, de parca am baut Danone cu bere in care am inmuiat piscoturi.

Ahh si mai era ceva demn de tinut minte: Florin Grozea are gheata in curte! Sau in curte are gheata. Stim ca are multe, nu stiam ca are si gheata si mai ales nu in curte. Doar in prima silaba.

In rest, s-auzim numai de bine, ca multe ne mai invatati!

Chiar sunt curios, oare ce firma serioasa si-ar da la promovat afacerea sau produsul, dupa ce a vazut acest clip? Stau stramb si doar judec…

Da, si-a inchis blogul, chiar daca plangaciosii de beggari2.0, mai jos Zelistati ca el, au deplans amarnic inchiderea Zo(io)so blogului. Dar aceasta suprimare a cancaniadei pornografice era necesara. Este nevoie de un nou canal de stiri, precum e nevoie de o noua gura de canal colector. Aici preiei de la altii (nu ca n-ar fi facut-o si inainte), dai stiri de maxima audienta, mai scriu doi-trei beggari cu tine, mai castigi ceva trafic, mai urci in ranking, dar cu Zo(io)so blog in portofoliu nu prea ai credibilitate. Dupa ce ai facut sex anal, oral si diferite cuni-anilingusuri pe ici pe colo, nu prea merge sa te dai echidistant-subiectiv.

Si vine campania electorala, deci e o paine de mancat in online. Vezi fonduri, vezi sponsorizari, vezi articole comandate, vezi ce fac si altii, si nu de ieri-de azi, astfel ca-si permit sa dea relatii2.0 despre cum sa fii un cetatean2.0 onorabil. Cum sa dai stiri cand ai un blog plin de aberatii, de abjectii, de replici scandaloase, de mirosuri de butoi cu varza pritocita, de limbaj suburban?
Daca nu seamana cu scrisele Chinezului, nu sta de vorba nimeni cu tine! Slovele trebuie coafate, periate, date cu gel si scoase cu grija din taste, nu care, sau nu cumva sa zgarie vreun timpan fin, vreo retina aleasa, sau Doamne-Fereste sa cada greu intr-un intestin gros ca denumire, dar subtire ca apartenenta la persoana!

Asadar, cum spunea un #coleg hater, “Cică ăl mai mare bloggăr a ieșit din zona de personal blogging și s-a dus în cea de profesional blogging. Ce shit!” As adauga doar ca e un shit vechi, rascolit, peste care s-a adaugat ala nou, cu iz de deodorant de WC si multa spuma alba, ca sa ia ochii prostului.

Iar Zoso se transforma, atat! Insa nu va asteptati la ceva spectaculos, gen se face din femeie-barbat, sau invers! Mai degraba devine un hermafrodit autentic si evident, 2.0.

Bun asa, zic. Urasc paiajenii. Dar sa ma joc. Intru si citesc conditiile:
“Pentru a câştiga tarantula, terariul si hrana pusă în joc, răspundeţi printr-un comentariu la întrebarea:

Ce vă place la ziarul online Ora de Dolj?”

Zic OK, sa fiu sincer, sa nu dau din mine cu dume neadevarate, dau un comment sincer, pe 23 ianuarie 2012:

“Nu-l citesc, deci nici nu-mi place, nici nu-mi displace. Vreau doar tarantula, sa o fac cadou copiilor, sa-i invat ce-i responsabilitatea. Macar am fost sincer.”

La care imi raspunde un nene, probabil scrib la Ora de Dolj, sau mai stiu eu ce o fi:

Mihai Firica 23 ianuarie 2012

“La fel de sincer, va spun ca nu ati indeplinit conditiile de inscriere in concurs, asa ca numele dvs nu se va regasi pe lista de pe care va fi extras castigatorul. Ar fi incorect fata de ceilalti participanti, asta in ciuda postarii foarte frumoase despre responsabilitate.”

Evident, insecta n-a ajuns la mine, cum nici nu ma asteptam. N-am particpat la tragerea la sorti. Insa la fel de evidenta mi se pare si ignorarea postului meu, mai ales ca nu am incalcat cu nimic regulamentul lor. Am scris ce imi place: nu-mi place, dar nici nu-mi displace, pentru ca nu-l citesc. Trebuia sa pup semantica scrierii, sa ma dau pe spate din cauza prospetimii stirilor, sa admir layout-ul?

In fine, nu ma mira neaparat, ca doar si in campaniile din blogosfera si din social-media network-ul romanesc, tot #pe surse si #pe pile se castiga premiile, adica e un fel de fraternitate, in care eu ii premiez pe ai tai, tu pe ai mei si ne dam corecti, deci la Dolj se respecta algoritmul.

Sub titlul “Cum a schimbat social media activitatea de PR “, doamna in cauza nu face decat sa explice impotenta lumii PR-ilor, deschisa in fata unei noi “oportunitati”, fara a o supune unei analize coerente si concrete, pe caz, aceea a interactionarii cu asa-zisii “social-media” workeri.

Se stie ca peste 80% dintre PR-ii autohtoni si contemporani sunt niste tristi/triste, ajunsi in posturile alea pentru ca au fost prea prosti ca sa faca ceva util in cadrul societatii. Si cum nici blogger nu mai poti fi astazi, te faci PR.
Si cum nu ii duce mintea nici cat sa treaca strada fara GPS, PR-ii, au ajuns la concluzia apoteotica, potrivit careia social-media, reprezentata in mare parte, adica 90%, din bloggeri convertiti la francmasonerie online, este o oportunitate de neocolit. Adica de ce sa te promovezi prin canalele obisnuite si deja consacrate, unde probabil costa ceva mai mult decat in diareea blgosferica, cand o poti face pentru un piscot, un suc la dozator si eventual 2-300 Euro, aruncati unui piscotar 2.0 transformat in influencer, A-lister, social-media guru si alte balarii de gen?

Cat dai, atata face!
Voi reveni, intr-o zi, cu o analiza concreta asupra acestei mane, care, dupa cum se vede, este perpetuata si de PR-i, adica de cei care ar fi trebuit sa aiba cunsotintele necesare identificarii celei mai bune retete de comunicare. Dar n-o au!
Un lucru este clar: o aduce colaborarea cu piscotarii social-media un flux imens de trafic si o expunere generoasa in cyberspatiu, insa toti uita sa aduca in prim-plan si eficienta acesteia. Si piscotarii 2.0 si social-media guru si PR-ii.
Pe orice blog din A-list sau aiurea pe net, poate sa apara orice campanie se vrea sa apara. In afara faptului ca e mai ieftin decat intr-un ziar (fie el si online), publicul-tinta este departe de produs. De ce? Pentru ca nimeni nu va bea bere Ciuc doar pentru ca o bea si Chinezu, care in afara blogosferei este un cvasinecunoscut, nimeni nu va crede ca Ford a furat grila fata de la Aston Martin, pentru ca Vali Petcu (Zoso) este un nimeni in afara cyberspatiului si nu-l citeste nimeni in afara grupului sau, nimeni nu-si va cumpara un Duster doar pentru ca niste bloggeri infatuati si ingrasati de banii aruncati de pomana in ei, de incompetentii directori de imagine de la diferite companii (in cazul asta Dacia si Petrom), s-au dat cu 5 exemplare din parcul de presa al Dacia Group si s-au facut ca Redescopera Romania.
Vor citi cei care oricum intra si citesc despre ce-si dau cu parerea A-listerii, insa adevaratul public-tinta, nu cel al social-media din online, pe care fiecare blogger se chinuie sa si-l adune si sa-l formeze, nu va ajunge la informatie si deci, intreg angrenajul este gresit si cu rezultate de tot rahatul (cu cacao inclus).

Mediile sociale din online?

Niste gaselnite care au derapat din blogosfera in perimetrul de pseudo afaceri, intr-un stil tipic romanesc, unde ocupatia de baza este sa-l darami pe celalalt si pregatirea necesara in vederea dezvoltarii unui sistem comunicare-afaceri se rezuma la adaugarea unui adaos comercial, pe tipul orice se vinde, cumparatorii exista, ca lumea e proasta si neinformata.

Ei bine, baciul Chinez s-a dat cu Fordul. N-ar fi nici prima, nici ultima masina care incape pe mainile sale, nici prima sau ultima care se duce, fara vreun rost, la un blogger, pentru ca ei se pricep la toate, nu-i asa? Dar nu discut acum despre asta.
El a scris, asa cum a putut, a descris, tot asa cum a putut, noul Ford Focus 1.6 EcoBoost.

Interesante sunt insa comentariile la acest “review”.
Aici, (nu ma iau nici de Grumazescu- care e si el ratacit undeva intre presa auto si blogoree, deci tot cam degeaba), insa el apare, intr-un dialog cu un alt personaj, ex-colegul meu Andrei Monenciu:

- @Chinezu am condus si eu masinuta saptamana trecuta si am fost blown away (WTF?) cu ce poate motorul ala. Eu in schimb am condus-o extrem de sportiv si am scos un consum de 9.5, ce-i drept nu m-a interesat consumul.

Sorin Grumazescu ii da repede si profesionist replica:
- Frumusel consum ai reusit. Oricum, cred ca ai fost destul de cumintel, ca sa zic asa… )

Andrei Monenciu vine si pune cireasa pe  acest tort de cacao:
- @Sorin Grumazescu, sigur a fost, eu azi am condus un C-Max de 125 CP pe benzina si m-am chinuit sa scot 7.1 litri/100 km, ce-i drept Focusul are de partea sa sistemul Start and Stop.

Toate astea la un enunt destul de clar, facut de Chinez:
“Si vă raportez că pe distanta Bucuresti – Pârâul Rece – Sibiu – Alba Iulia sși retur la Bucuresti pe acelasi traseu am scos o medie de 7,1.”

Concluzii:

- cunoscatorii inteleg ce am vrut sa scot in evidenta
- necunoscatorii nu vor intelege, de aceea le vin in ajutor cu o explicatie detaliata (o gasiti undeva in corpul materialului), explicatie scrisa in premiera si apreciata de Alex Seremet, mai marele cu imaginea si masinile de teste de la BMW Group Romania.
- pe scurt: sistemul Start&Stop este prezent si are eficienta in traficul aglomerat, nu in trafic extraurban, unde nu opresti, nu ai stopuri, etc. Ca ai Start&Stop, sau nu, in trafic extraurban ai acelasi consum.
- un blogger bagat in seama de catre PiaRii auto, inseamna un review de rahat, si idei de rahat transmise catre cititori
- mai are careva dubii cand afirm despre ce mai multi bloggeri sunt piscotari 2.0?
- se mai interaba cineva de ce militez impotriva acordarii de masini la drive-test catre blogosfera? (nu mai pomenesc de masini facute praf, ciobite, etc)
- nu mai confundati blogosfera romaneasca cu cea americana, de exemplu, unde Carscoop, sau Autoblog, sunt bloguri doar pentru ca asa le place sa se denumeasca!
- finala si cea mai dureroasa: si-ar cumpara cineva, vreodata, o masina in urma faptului ca a citit un review scris de un blogger, fie el Chinezu, Zoso, Arhi, Bobby Voicu, sau mai stiu eu care Adrian Ciubotaru (despre care am auzit ca-i place sa bata copii), sau chiar Andrei Monenciu (care de la Oradea se chinuie sa dea cu maaliga’n grinda industriei auto), sau fie el el Sorin Grumazescu, aceasta lumina a farurilor auto din intunecatul fund al Moldovei?
- asadar, dragi hateri, hateriti cu spor, argumentat si eficient, pentru ca da, este nevoie  de o reasezare a lucrurilor in nromalitate.

Si la fel de evident, pe blogul domniei sale, au aparut fel de fel de elucubratii anatomo-patologico-senzitivo-intelectuale, in care diferiti insi incearca din rasputeri sa dea o limba cat mai catifelata gazdei, fara a ocoli scoaterea in evidenta a propriilor valori, mai mult sau mai putin existente.

Acum stau eu si ma intreb ca prostul, lipsit de argumente si in ochii multora si de logica: de ce as intra sa comentez acolo si sa incerc sa-mi impun ideile, sau macar sa le fac cunoscute, cand de fapt ele nu se vor, nu se vor citite, nu se vor bagate in seama si mai mult, reprezinta o amenintare atat pentru cel care a pus initial intrebarea, dar si pentru masa de aplaudaci de circumstanta?
N-as face o mare greseala? Nu m-as amesteca in troaca, pentru a fi ulterior maruntit si mancat, fara echivoc? De fapt nu este nimic altceva decat o capcana din care se doreste scoaterea in afara legitatii, logicii si a normalului a existentei conceptului de hater si a neajunsurilor pe care acesta le aduce blogosferei, comunitatii 2.0, recte a piscotarilor 2.0.

Nu, merci, Chinezule! Cu tot respectul! Ce, noi te intrebam de ce esti blogger?