Tag Archive: cultura

N-am crezut ca va veni clipa cand ma voi minuna de cat de… minunata poate fi totusi prostia umana.

Dar sa revenim la topic. Era o zi de vineri, toamna, frumos afara. 18 octombrie 2008. O zi banala ptr unii, dar semnificativa ptr altii.

Era si cazul Strumfului

aciuat la sanii plati ai Scufitei Rosii. Ca da, Scufita are sanii plati, sa dea bine cu bazinul ei la fel de plat, insa mult mai lat.

Si da, Scufita a reusit sa uimeasca totusi pe cineva, sa il faca sa creada ca undeva, sub toate hainele alea de firma, jmekere, luate de la Europa Super Hyper Marele Market de la sosea, pe langa pod, de unde se imbraca toti bazatii cu ciunga-n par si pene pe spate, ei bine…. acolo, undeva sub hainele ei de firma, se afla o femeie.

Ptr cei mai multi barbati, ceea ce se afla acolo, se numeste cel mai apropiat corespondent al notiunii de femeie, nu insa si ptr Strumful cel gelat si foarte matur in gandire.

Oricum, Strumful e cel care o pune pe Scufita in patru labe, ca deh, la un nivel anume… s-au cam terminat barbatii. Adicatalea, barbatii astia cu atata avantaj cat au, cu doua capete sa gandeasca, nu se mai uita la orice Scufita. Unde mai pui ca la unii si capul ala mic gandeste! Bine ca nu are ochi, ca la dracu’ ce, sau cine ar mai intra in toate locurile unde il indeasa barbatii….

Revenind la Strumful cel tare, jmeker, bazat si cu o gandire atat de profunda incat o lasa pe Scufita fara grai, nu ca ar fi nevoie de un biped ptr atata performanta, dar deh… revenind, Redactia Povestilor Nemuritoare, prin pana Povestitorului, ii ureaza acestuia, Strumfului, sa isi stapaneasca sanatos Scufita, sa o tina bine, desi nu e cazul, nu o maivrea nimeni in afara lui si… nu in ultim rand, ii transmitem ca ne mandrim cu el si cu realizarile sale, mai ales cea din ziua cu pricina, adica vinerea mai sus mentionata.

Ca e mare lucru sa iti faci in sfarsit buletin!

Vine o varsta, cand devii mai adevarat decat putoii cu care bati mingea, e ziua cand te prezinti la Organul Competent sa iti elibereze buletinul de identitate. Da, unii cred ca devin barbati, altii vad maturitate la 14 ani, totul depinde de numarul de neuroni. Cum la cuplul la care ma gandesc si depre care scriu acum, nu se poate vorbi de neuroni la plural, nici daca ai incerca sa ii aduni de la amandoi, e bine si asa….

Deci fericire maxima Scufito, alaturi de Strumful tau .. cu buletin de identitate proaspat eliberat!

Ahh, poate nu am fost clar: la 14 ani se elibereaza primul buletin, despre ala e vorba in povestea de azi, care iata, duce Scufita fix exact in al 7-lea episod!

Mare lucru sa ai buletin, mare lucru sa ai 14 ani, si mai mare lucru sa i-o pui uneia de douazeci si ceva, dar cel mai mare lucru e … sa fii pe margine si sa razi de cat de penibila poate fi situatia, Scufita, maturitatea la 14 ani…

Povestitorul

[audio:piticiiandcompany-scufita.mp3]

apasa pe triunghi. Daca nu se aude nimic, inseamna ca ai uitat sa pornesti boxele. Daca le ai pornite si nu se aude, inseamna ca ai uitat sa dai volumul mai tare. Daca niciuna din astea nu rezolva problema, inseamna ca ar trebui sa iti pui castile pe urechi si sa nu mai cauti boxele.. Ptr cei ce o doresc ca ringtone la telefon, va rog sa ma contactati, sau lasati comment.

Deci nu ma asteptam ca Povestea Scufitei Rosii Idioate sa ia o asemenea amploare! Nu ma asteptam sa aiba asa curand un FanClub. Si totusi, minuni se intampla! Piesa, Imnul Sufitei Rosii, nu imi apartine, nici textul, nici linia melodica (sunt complet afon – cred), dar postarea, da. Deci va las sa reascultati piesa cu pricina si… liber la comentat. Desi ma simt putin frustrat, Scufita are melodie, eu, Povestitorul, nu!

Felicitari Regimentului 7 – Pitici pentru Cantecul de Lupta! ;) Prietenii stiu de ce!

Povestitorul

Nu sunt omul bun, nu pup in cur, decat daca e garantat cur de femeie si eu sunt cel putin pe cale de a patrunde in zona cu ”muschiul involuntar”, nu sunt nici sex simbol si nici nu tind sa fiu, nu pretind ca le stiu pe toate, dar cand stiu ceva, merg pana in panzele albe. Si inca ceva: o afirmatie fara argumentare e ca o basina, in cada plina cu apa, in lupta ei disperata catre dscoperirea vazduhului in care se va integra!

Am vazut multe astfel de basini, atmosfera e parca o punga de sulf, seamana izbitor cu aerul dintr-un dormitor cazon, dimineata, inainte de desteptare. Parca pute si mai tare. Nu ma refer doar la basinile scapate aici la mine pe blog, se stiu ei cei care le-au tras si pe unde, nu mai rascolim rahatul ca si asa pute, se simte pana aici si am mai subliniat asta.

In consecinta asta-s eu: ai ceva de zis, fa-o decent, la obiect si daca se poate, in limba romana.

Ma distreaza aceia care desi sunt rezultatul impreunarii a doi parinti romani, atat ca nationalitate cat si cetatenie, scriu in limba lui Eminescu si Creanga, de parca sunt imigranti albanezi. Si mai dau si sfaturi!

Ma distreaza si gastele care au senzatia ca daca vreodata am zabovit mai mult de 10 secunde cu privirea pe curul lor, le-am dat o mare importanta. Vezi cazul copilu’ la al carei dos m-am uitat mai lung nitel. Dar ce dracu’ sa fac, alta parte semnificativa, sa mor daca are?! Seamana izbitor cu o catea boxer pe care am avut-o, doar ca aia era – in rasa ei – extrem de frumoasa. Dar si proasta, direct proportional cu frumusetea. La copilu’ se pare ca astea doua merg mana-n mana, pana-n fund la taxatoare. Adica daca zici ca e frumoasa, se uita lumea la tine de parca ai mancat de pe jos, daca o consideri desteapta, lasi celor din jur senzatia ca ai citit pana la momentul respectiv, doar cartea de telefoane.

In rest, am mai intalnit ceva exponate, dar daca scriu acum tot ce am vazut in ultimele 2 saptamani,o sa para ca imi scriu memoriile. Si nu as vrea sa plictisesc inteligenta celor care ma citesc.

Repet: nu vreau sa ma iubiti, ar fi si culmea sa ma iubeasca toti, ar insemna ca in 2 ani sa mi se ridice biserici si sincer, nu mi-as dori asta!