Un cetatean cazat in vastele campii cibernetice a decis ca merit sa fiu imortalizat. Pentru asta n-a folosit vreo arma letala, cum ar face multi loseri pe care-i cunosc si probabil la fel de multi pe care nu-i cunosc. S-a gandit ca ma poate imortaliza si fara a ma ucide 
Cu multumirile de rigoare, iata ce i-a iesit amicului din mana:
Multumesc mult, si ma simt onorat. Si sa nu moara toti dusmanii mei! Sa-i mai chinuim un pic, zic eu
Ei bine, deschide nea Cabral Explorerul, si la indemnul dracu’ stie cui, descopera un articol mai vechi de al meu, de pe Masini.ro, scris la rubrica Tarani Fara Frontiere. E un fel de campanie, cu instantanee din trafic, care incearca, dupa puteri, sa fie un indemn la civilizatie rutiera, etc. Dar deh, greu de priceput, la unii…
Si da, se pare ca am comis o eroare, dar nah, cine nu munceste, nu greseste.
Ce ii rerposez eu lui Ibacka? Simplu: daca credea ca am gresit, cum nu suntem in concurenta cu Acasa TV, nici cu vreo publicatie unde binevoieste domnia sa a scrie, putea pur si simplu, colegial, si intr-un mod profesionist, sa imi atraga atentia. Un comment simplu, un mail, ceva… Dar el nu, Batman, Batman….
Dar cum dansul se pare ca e in cautare de faima, sau ratingul emisiunii sale scade, ce s-a gandit? Ia sa mai culeg o farama de glorie de pe spatele unui amarat? Hai sictir domnu’ Cabral! Ca de la ziarist la ziarist. Ce ai facut tu este simplu, o marlanie de doi lei, iar turma care te-a urmat n-a facut decat sa-mi dea dreptate: Romania e plina de tarani (cu sau fara “z”, dupa “t”).
Unde e diferenta dintre tine si altii care fac pe moralistii pe net, dupa o cautare pe Google? E la Glina, trust me! In mod normal nici nu trebuia sa ma chinui sa-ti raspund, insa ca sa nu crezi ca faima, sau numele ma sperie, am facut-o simplu, si civilizat pe blogul personal. Cat despre Masini.ro, chiar daca sa presupunem ca am gresit, scuzele mele, nu cunoastem noi, cei din presa auto, toate utilajele de deszapezire, combinele, semanatorile si vidanjele care se fabrica! The Boss parea doar un nou kitsch de numar de inmatriculare de “smecher”. Punct.
Cat despre ultima tuta care a comentat, Morena, sorry, dar nu pot cobori nivelul discutiei pana acolo! Get a job, get a life, si cand la cei peste 30 de ani ai tai o sa poti sa afirmi ca nu te mai intretin parintii, ia-te cu dintii de mine. Pana atunci mucles, ca esti doar o inutila frustrata. Si da, esti intr-adevar urata ca limba rusa!
Corvin (Cristian Szilvassy)
Am promis, ma tin de cuvant. Nu ca altii, gen
Undeva prin februarie, ma cheama Don Nelu pe la el pe la birou, sa mai punem tara la cale. Ajung acolo si ma mananca in locul unde nu intra soarele:
- Auziti, cum de nu-l chemati si pe unicul jurnalist al orasului, ca poate mai afla si el cum se face o stire, nu de alta, dar Trompeta Primariei canta jalnic de prost si de fals?
- Chiar vrei sa-l chem?
- Nu vreau nimic, ziceam doar asa, doar nu credeti ca-i dau vreo importanta?
- Hai sa-l chemam, sa vedem ce moaca face cand te-o vedea aici…
- Ce moaca sa faca, doar nu m-oi feri de el?
Il suna Don Nelu pe Gelutul Din Dotare si asta in nici 7 minute se prezinta la apel. Vine, precipitat, da mana cu toti, in semn ca e de al casei, si are relatii bune cu intreaga obste, si apoi se chinuie sa-si aseze haina de piele pe unul din fotoliile din birou. Desi cuierul era perfect liber. Don Nelu statea la biroul sau, eu in fata sa pe un scaun, iar fotoliul pe care se chinuia Gelutu sa mosmondeasca haina, era oarecum in lateral-stanga-spate fata de mine, catre geamul biroului.
Intorc capul si vad cum idiotul baltii ascundea de fapt cacatul ala de camera video pe care-l are in dotare, evident pus pe REC si orientat catre noi.
