Umbla vorba-n targ ca Suzeta-i mai tare ca racheta si cine o vede, precum Ulise in a sa Odisee va pati, ce-a patit cu sirenele. Adica ce era sa pateasca, noroc cu Circe vrajitoarea!
La fel si prin Padure, umbla libera Suzeta, mai pe ascuns, mai la vedere. Se spune ca ar arata cam asa:
Si cica… tot povestea o spune, cine o vede, uita si de nevasta si de copii si de morti si de raniti, numai la ea se gandeste! Da’ asta inseamna sa arate asa?
Da’ daca o folosesti? Poti uita de ea? Sau daca o utilizezi cu ochii inchisi?
Cine o prinde pe Suzeta si o si inmuieste,(parca asta e conjugarea corecta a verbului a inmuia), sa dea de stire la Gazeta De Perete a Padurii! Sa aflam daca e cumva Suzeta Fatala?! Sa ne ferim de ea, sau dimpotriva sa o cautam! Moale, sau inmuiata, Suzeta devine flasca si nu mai prezinta interes. De parca asa, in stare naturala , ar fi vreo cauza de rupere a gurii targului!
De ce am pus Suzeta in Povestea Scufitei? Pentru ca amandoua se dau in aceeasi Padure, amandoua sunt cam la fel de istete si amandoua au pe langa o inchipuire si o gura, mari, ambele, o minte invers proportionala ca marime.
Scufita e ocupata cu buletinul de identitate al proaspatului castigator al nurilor ei, Suzeta e Tanara si Nelinistita. Cam asa:
Oare ce ar iesi daca astea doua ar face echipa? Ia sa imi pun mintea la contributie! O Suzetoscufita, sau o Scufitosuzeta, sau poate o Suzeta de Scufita? Sau poate un Rambo cu Scufita isi va face aparitia in Padure si-l va vana pe Povestitor?
Sau poate un nou sens al povestii Povestitorului? Sigur ca ma voi numi in curand Varul Grimm! Si oricum, pana cand ma lamuresc, eu ma gandesc la amandoua, si la Suzeta si la Scufita asa:
Povestitorul
