Scufita Rosie (de ciuda) – episodul 1

Era intr-o zi, soare afara si padurea te imbia sa mergi sa o colinzi de jos in sus. Padurea pubiana evident. Si mai evident, a Scufitei Rosii.
Si este Scufita asta, una lunga si zaluda, slaba ca o lesinata de foame si cu un bazin lat de zici ca avea vreo 3 copii. Nici frumoasa, nici urata, de desteapta, mai degraba tuta, da’ tuta garii si alta nimic!

De ce Scufita? Pentru ca trebuie sa fii de-a dreptul idiot sa te dai la ea fara! Cine stie ce carcalaci mai puteai aduna de prin padurile ei? Ca e genul ala de jmekera, fata k pretentii, numa’ buna de dat la pitzipoance.org, sau si mai tare, la vedeta cocalarilor.ro! Genul ala, de manelista care sufera la telenovele si suspina cand vede o dacie Solenza tunata, ptr ca e prea proasta a stie ca aia e o caracatita de masina cu eleron, degeaba urla Guta din ea. Da’ daca e Salam… e alta poveste, Salamu’i genial, Salamu’i necesar, Salamu’ are esenta. Alba ce-i drept, da’i esenta de Salam!

De ce Rosie? Pentru ca poarta o jaca de piele rosie, care oricum e in perfecta disensiune cu restul lookului. Da e rosie!

Si Scufita Rosie a plecat in Padurea Fermecata, dupa ce excitata de un ras mic, i-a venit cu umezeli la padurice si a decis ca e momentul sa isi puna naibii poalele’n cap. Nu conta cu cine, numai sa aiba naibii buletin de oras, sau macar carte de alegator vizata de o circumscriptie de Capitala.

Se daduse bazata la avizierul padurii, unde scrisese mii de mesaje k dictzie d krt’er de se minunara 10 oameni de stiinta de ce poate debita capsorul ala ai ei mare, in care creierasul ala, si asa mic, avea suficient loc sa faca 30 de canadiene si 20 de intoarceri.

Deci era momentul, da-o dracului de bunica, sa crape naibii de foame, cu tot cu satul ei cu numar de inmatriculare de greci (GR). Trebuia sa si-o puna, o mancau pielitele, toate.

Cum mergea ea asa prin padure, atrase atentia la vreo doi-trei pierde-vara. Dar acestia si-au dat seama ca e de aia de vrea si sentiment, sa sune a la Jose Armando, sa fie si cu fara numar, fara numar, sa moara dusmanii mei! Asa ca i-au dat flit si au pus-o la rubrica gaste de care sa ne radem.

Si cum mergea ea, lasand urme pe poteca, pentru ca uitase tuta naibii sa-si clateasca cariile de pasta de dinti cu care isi umpluse acasa gura. Afara ploua si ea cu gura deschisa, cascata la minunatiile de pe asfalt, facea clabuci lasand dare de spuma. Mai lasa ea o dara, usor albicioasa, care se amesteca cu ailalta, dar despre scurgerile Pesterii Muierii, in alt episod.

Si cum clabucea ea mergand, sau mergea clabucind, dadu peste P’Orc. Aici la inceput inlemni, nu vazuse in viata ei ceva atat de mare, era si P’Orc de oras, jmeker, cum isi dorea, pacat ca nu ii placeau Minune, Vijelie si Guta, da’ avea Salam. Il avea, era in dotare, era mare simai ales, nu avea discernamant. Intra in orice cos, de la ala de piata, in el de supermarket, asa ca in cosul tutei, care era ca o carte deschisa……

…continuarea in episodul 2.Poate punem si poze din Padure, cu Scufita etc

Povestitorul

16 thoughts on “Scufita Rosie (de ciuda) – episodul 1

  1. lol, Corvin…esti tare (iar o sa fiu certata ca sunt de partea ta) dar asta e adevarul.Pe P`Orc l-a mancat, s-a scarpinat. Scufita sa fie sanatoasa…

  2. no hai cu maneaua, sa incingem salteaua….. oooooooooooooo viata meeeeeeeeaaaaaaaa…

    aaa ma scuzati… am gresit padu… aaa blog`u… ce sa`i faci… batranetzile maica…

  3. pt tine orice whisper… si ca sa citez un clasic in viata…

    „Gutza Putza de Maimutza, Salam Sasesc, Parizer de Soia_Dracu’ de Manea, Adrian The Wonder Kid (cu tot cu bonsaiul ce-i va fi esafod), ori de ce nu, Vali The Storm, aka Vali The Blizzard, toti acesti nemuritori guristi, rapsozi ai muzicii populare Rrome, romanesti de moda veche, etc.”

  4. sincer..nu am nimic cu tine..insa…nu mai bine ti-ai folosi talntu asta de a scrie pentru alticineva sau altceva?sincer..sufar de miserupism…asa ca..acste postari de pe blog nu ma ating cu nimic..dar asta nu iti da dreptul sa scrii tampenii despre mine ..cu atat mai putin sa ma jignesti..eu nu cred ca te-am jugnit..poate doar am spus lucrurilor pe nume…atat…ma asteptam la atlceva din partea ta..nu la asemenea aberatii…nu stiu cat de mult conteaza aceste cuvinte pentru tine ..insa..mi-am schimbat total parerea despre tine….si inca ceva..regret sa te dezamagesc…dar nu ascult manele;)sincer…folosete-ti talentu de a scrie in alt domeniu…eu una..ma simt bine in pilea mea..si sincer ma doare undeva de ce cred cei din jurul meu..in special persoanele ca tine care nu ma cunosc..sau m-au vazut de cateva ori in viata lor asa ca …oricum…bafta;)

  5. Acum pe bune… e o poveste. Daca nu s-ar scrie povesti,ce ar mai invata copii la scoala? Sau ce le-ar povesti mamele lor seara, inainte de culcare?
    Eu nu am spus niciunde ca Scufita Rosie esti tu copilu, sau altcineva. La fel cum nu am numit niciun personaj ca fiind real. Asa ca voi adauga:
    Aceasta poveste este un pamflet, cu personaje imaginare, care nu au legatura cu realitatea. Orice asemanare sau potrivire este (sau nu) pur intamplatoare.
    Daca cineva se regaseste in vreunul din personajele mele, ma bucur, iata dam culoare si imagine vizuala povestii. S’auzim de bine!

  6. Si lupul aparu` din desisul padurii… vazu` pe Smufizda Moshie si „Hauuuuuuuuu ..Viata Mea…..”. Nu mai plange lupule, spuse vanatorul, iar te-ai uitat la Scary Movie fara lentilele de ceata, du-te tu si alearga oite si lasa Smufida Moshie, ca e mica si tre sa duca floricici la bunicuta ei, sa fie si lup mancat de oaie, macar odata…altfel nu am mai crede in povesti…

Lasă un răspuns

Top