Odă Tribunului V.C. Tudor

CV Tudor

Luați-l Doamne și-l păstrați

C-are păsărici săracul!

Moment bun ca să-l legați

Până nu își sparge capul,

Ar fi acum în prag de iarnă

Până nu vine înghețul.

Dați-i pâine, nu-i dați slană,

Că nu-i canibal mistrețul.

 

Puneți-l pe tratament

Și legat într-o cămașă,

Deși niciun medicament

Nu-i mai bun decât o fașă

Care să-l țină legat

În rezervă antifonată

Fără drept la cuvântat,

Făr’ să mai scrie vreodată!

 

Căci de-i lăsat în libertate

E periculos ca un țânțar

Care a supt prostituate

Din ținutul vechi, maghiar

Și-acum vrea ‘napoi în față

Să înțepe în neștire

Cur de bou sau bot de rață,

Infectează-n nesimțire.

 

Dă Tribunul tot ce poate,

Spumegând la colțul gurii.

Vede capete tăiate,

Când își face semnul urii.

A vrut execuții-n piață,

Sau eșafod pe stadion

Omul ăsta face greață

De la cruci la papion.

 

Și de-i mic și derizoriu

Dați-l deoparte ‘ndată

Ori cazat în sanatoriu,

Dacă a contat vreodată.

La cină să-i dați calmant

Sau Furadan la mic-dejun,

Dacă-i tot recalcitrant,

Căci evident, omu-i nebun!

 

Cum omul e poet și românul s-a născut și el poet, cu sau fără voia Marelui Nebun Tribun, m-a lovit și pe mine latura poetică și am scris o poezie, -evident pamflet, dedicată unicului și din fericire irepetabilului V.C. Tudor.

Lasă un răspuns

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Top