Mașinile sau femeile? Care te lasă în drum?

De ceva timp mă tot izbește un gând. Mă roade o întrebare. Cât de diferite sunt femeile de automobile? Sau cu cât mai scumpe sunt mașinile față de femei? Am scris vreun deceniu prin presa auto. La mai multe niveluri. Deci, știu cum e cu mașinile. Azi-mâine împlinesc jumătate de secol de viață. Una nu prea liniștită. Așadar, mai știu și câte ceva despre femei. Ia hai să le comparăm.

De fiecare dată ne dorim o mașină nouă. Dar de cele mai multe ori nu ne-o permitem. De ce? O fi la fel și cu femeile? Și pe care s-o alegi?
– Nouă fiind, costă mult. Și dacă mai vrei și ceva dotări la ea, te usucă. Așadar, de cele mai multe ori, merge și una second-hand!
– Vrei una cu kilometrajul zero? Ar trebui să mergi să o iei direct de pe banda de producție, zic!
– Ce ne facem cu kilometrajul măsluit? A avut-o doar unul! A avut un singur proprietar. Nici nu o folosea prea des. E ca nouă! Serios?
– Nu are defecte ascunse. De parcă defectele de la computerul central se văd la o primă analiză! Trebuie să parcurgi ceva kilometri cu ea, ca să-ți dai seama că fără o resetare completă și resoftare, nu are ce căuta în garajul tău!
– Uneori, la fel ca în viață, apar scurgeri. Tot uneori, puturoase! De la prea multă folosire, eventual în sistem de taxi. Alteori, blocul motor are atâta uzură încât poți să-ți bagi mâna în el până la cot și să-ți pierzi și ceasul pe acolo. O bucșare, ceva? O mai merge?
– Dacă pui mâna la evacuare, observi că are și acolo scurgeri. Uleioase. Ceva, ca o cremă închisă la culoare. O scăpa supapa? Da’ câtă uzură să aibă?!
– Alteori, dă rateuri. Atunci îi ridici capota, îi pui o mână în admisie, respectiv în gură la caburator și îi dai aer cu porția. Poate-și revine la normal!
– După o vreme, indiferent că ai luat-o de nouă sau nu, o duci la tunat. Costă al naibii de mult, dar e ca machiajul. Acoperă pragurile lăsate, aripile umflate sau diferitele găuri. Deh, toate îmbătrânesc! Unele, urât!
– Se prea poate să te fi lăsat păcălit de ofertă și să îți fi ales un model gurmand. Din ăla care vrea doar carburant premium. Și mult! Român fiind, ce o să faci? O treci pe gaz! Sau o tragi pe dreapta!
– Nu-ți mai place cum arată? E toată leșinată pe afară? O duci la tinichigiu. Cu nițel chit, ceva spumă și o tonă de vopsea, poți păcăli vreun fraier că ai cea mai cea mașină!
– Oricum, indiferent cât de nașpa ar fi, vreunui hoț tot îi va face cu ochiul. Ori când stă liniștită la semafor, ori la vreo benzinărie, când se alimentează. Sunt cazuri când nici nu afli decât după luni de zile că a urcat și altul în ea. Ba poate că a și călărit-o și apoi ți-a adus-o înapoi.
– De cele mai multe ori, instalația electrică e prima care cedează. Tu vrei să aprinzi farurile, ca să faci lumină, ea se încăpățânează să stea pe întuneric! Și invers! De cele mai multe ori, claxonează singură.
– De foarte multe ori o ia pe ulei! Și cu cât ai petrecut mai mult timp cu ea, cu atât o ia mai des. Indiferent ce îi faci, cum o reglezi, ce îi dai și ce îi spui, ea tot pe ulei, ca vaca pe arătură! N-ai ce face! O lași acolo și continui singur, pe jos.

Lasă un răspuns

Top