Ipocriti au fost, ipocriti sunt inca!

OK, s-a lansat Ford B-Max. OK, a fost multa lume. NU, nu este OK, printre cei avizati, care trebuiau sa fie acolo, s-au regasit (a cata oara?) fel de fel de neaveniti, a caror prezenta nu poate fi interpretata decat pe linia unui fariseism grotesc si gretos, o impostura degajata prin toti porii si afisata ostentativ la modul „na fraierilor, ca va calarim pana si aici!”. Greata maxima si cuvinte prea putine!

De aici si pana la rapidele postari pe blogurile personale ale piscotarilor care isi dau cu parerea despre ce inseamna omasina in Romania si nu numai, n-a fost decat un pas. Mic pentru ei, ca-s mici de felul lor, mare pentru presaauto, care se vede din nou pusa in acelasi rand cu toti boschetarii parerologi care-si emana frustrarile intr-un segment care le-ar aduce bani insa nu-l pot stapani inca indeajuns de bine. Mai trebuie sa treaca peste noi, cei care avem si expertiza necesara si instrumentele si experienta pentru a ne da cu parerea despre masini.

Cu totii stiti ca am un fetish special pentru Le Chineoise, acest ipocrit sef 2.0. De ce spun ca e un ipocrit? Sau de ce ma repet spunand asta? Pentru ca pe langa ca e un ipocrit, mai e si de cea mai joasa speta. Nu mai departe decat la acelasi eveniment cu care am inceput postul, dand peste el in zona de fumat, ma indreptam sa-l salut, moment in care, altruist si pertinent cum il stiti cu totii, si-a mutat ostentatv privirea catre alta directie, in chip de „nu da mana cu mine orice nimeni”, sau „nu-ti fac onoarea asta!”. Ciudat, eu ma gandeam ca mana mea intinsa, sau salutul meu, l-ar fi onorat, insa se pare ca nu este asa. Asta spune peste tot, ca cei ce-l citesc ii fac o onoare, deci extrapoland si adaugand regulile de bun simt si cei sapte ani de acasa, chiar si de la el de la Bistrita, sau din care fund de lume provine, cam asa ar fi dat rezultatul la ecuatie.

El insa, nu suporta sa i se dea peste nas, sa i se sufle in ciorba 2.0, sa i se arate ca greseste, sau sa i se sugereze ca se intinde mai mult decat ii este plapuma. Si da, Le Chineoise, n-avea ce sa caute la un event auto, deoarece in afara faptului ca a fost printre primii care si-au luat piscotul de la organizatori, dupa ce a avut grija sa se afiseze cu cativa baieti adevarati de prin presa, nici macar n-a avut decenta sa ia si comunicatul de presa, in semn ca i se rupe de el si ca oricum va continua sa scrie aceleasi balarii de zi cu zi pe care le debiteaza. A avutinsa grija sa fie acolo unde era macar un cameraman, sau un fotograf, cu lupa pe el, uitand insa ca are si prieteni adevarati ca mine, dotati cu un obiectiv suficient de bun cat sa-i surprinda mecla intru eternitate. Si ce frumos poza el langa B-Max, a carui portiera se reliefa langa el precum coasa Damei in Negru!

Si daca aveti indoieli, vedeti pasajele unde scrie despre „torsiune”, un termen care i se pare lui suficient de semidoct incat sa creeze iluzia unuit cunoascator in ale auto. (TORSIÚNE, torsiuni, s.f. 1. Deplasare relativă a două sectiuni paralele si transversale ale unui obiect solid; răsucire. ♦ Indice care arată gradul de torsiune (1) al unui material textil. 2. Scrântitură, luxatie. [Pr.: -si-u-] – Din fr. torsion. ). Asta ca sa nu subliniez si expresia „de un pafarism esential”, preluata tot de pe saitul sau de dat cu parerea despre orice si oricand, unde sa ma bata mama, daca am reusit sa aflu ce inseamna „pafarism”. Bine, el, vorbitor fluent de limba engleza, probabil si franceza, chineza, malgasa si de ce nu, vorbitor fluent de orice limba, cat mai lata, moale si pufoasa cu putinta, a confundat „torsiunea” CU „torque” cam in acelasi stil in care Ionut Dolanescu se dadea doct cu „polutia”. Ca doar tot despre o polutie similara este vorba, nu-i asa?

Si ca cireasa de pe tort sa fie prezenta, argumentul suprem la cat de ipocrita este prezenta unora ca el la o lansare auto, dovada irefutabila ca se duce (el si cei ca el, bloggerii piscotari) la astfel de evenimente doar pentru o spaguta si niscai imagine, precum si dovada ca oricum habar n-are despre ce se vorbeste acolo si care e diferenta dintre masina lansata si oala de mamaliga cu care a crescut in ograda, pana in clipa cand a dat peste asfaltul din Bucuresti, moment istorc in care a inceput sa planga de bucurie, iat-o deci aici. Caci o imagine face cat 1000 de cuvinte! Si Chinezule, degeaba iti dai cu balsam, ca tot arati ca unul caruia ii curge tarana din buletin!