In presa, ca in blogging

Despre Wall-Street.ro, mare lucru n-ai a spune. Nascut pe o platforma de blogging, conceput de un tip cu viziuni clar orientate catre blogging, folosind redactori care nici macar in blogging n-ar putea sa-si permita sa scoata capul din nisip, Wall-Street.ro este doar o alta fata a ipocriziei pseudopresei romanesti. Incepand cu numele, care este un plagiat ordinar, chiar daca a pierdut pe drum acel „Journal” care delimiteaza numele adevarat, stilul mandru de prostituata de lux care-si ascunde cu grija ocupatia cand este in societate, insa ori de cate ori deschide gura isi tradeaza orientarea profesionala, Wall-Street.ro ramane o chestie definitorie a ceea ce este un conglomerat de plagiat, fandoseala cu iz de premium si proasta punere in practica, taman pe dos, a tot ceea ce a facut gresit presa scrisa in acesti ani.

Fetishul celor de la Zidul Strazii, caci refuz sa ii mai numesc dupa dorita titulatura aducatoare de falsa imagine, repet, fetishul Zidului Strazii sunt bloggerii. Acolo vad ei luminita de la capatul tunelului, asa inteleg ei sa creeze continut premium si de calitate. Adica sa scrii despre paria jurnalismului, bloggerii. Si nu doar sa scrii, dar sa ai grija ca nicio particica din partea dorsala a bloggerului, nicio felie din muschiul glutial, sa nu ramana neatins de buze matasoase si limba catifelata a unui scrib, pe care in calitate de redactor sef la vreo 2-3 publicatii, nu l-as fi angajat nici daca venea cu bani de acasa.Si daca-s mai multi bloggeri in discutie, rezulta mai multe funduri si la ce-s buni campionii Zidului Strazii? La pupat-viteza. Liber la pupat, mai multe cururi, mai multa expunere. Fals! La o zi dupa ce elucubratia cu iz de ancheta-analza jusrnalistica a iesit de la „tipar”, a reusit sa adune 5 comentarii si 70 si ceva de like-uri pe Facebook, despre care sa nu insistam, ca stim cum se dau si cum se aduna. O poza cu o pitipoanca lesinata pe un cadru de motocicleta ar aduce de 5 ori mai multe like-uri decat textul ala lung si lesinat, in maxim doua ore.

zidul strazii

N-am sa insist prea mult asupra lispei de continut a unui text kilometric, am gura plina de fiere cand vad ca unii tavalesc si manjesc ce a mai ramas din prestanta presei adevarate, o sa concluzionez sec:
– mega articol, de tipul scrie mult, dar nu spune nimic
– advertorial de facut imagine unor neica-nimeni, sunt curios contra carei sume si care e rebate-ul
– se vrea cresterea pietei de blogging, insa nu se defineste clar ca bloggerul e de fapt un inadaptat care s-a adaptat, dar tot fara carte de munca functioneaza
– se vrea blogging dar nu se explica de ce bloggerii astia in afara de un portofoliu ciudat nu au ceea ce ar trebui sa aiba: expertiza si autoritate in domeniu. Ce studii au, ce fapt ceresc sau nu, le da dreptul de a-si da cu parerea intr-o directie sau alta?
Cine-s ei? Pentru ca raspunsul este zero: lipsiti de carisma personala, lipsiti de orice urma de specializare in vreun domeniu, ei scriu anapoda despre tot si orice, lasand impresia ca pana la urma traficul si expunerea suunt tot ce conteaza, in detrimentul valorii informatiei. Si Zidul Strazii vine si ii ridica in slavi. Adica ce facem? Preaslavim parerologia si o insitutionalizam? Ridicam valori pe principiile nepotismului, minus-valorii si a axiomei potrivit careia o minoritate vocala este mai pregnanta decat o majoritate tacuta? Dam apa la moara celor care cred ca bloggingul e „the new age”, cand de fapt nu e decat un mod mascat de a descrie statutul de somer piscotar?

Iata de ce Zidul Strazii nu este si nu va fi vreodata o lectura pe care as recomanda-o celor care poseda minimum doi neuroni, capabili de minimum o sinapsa pe zi. Pentru ca ar sfarsi prin a obtine efectul laxativ la cafeaua de dimineata, fara cafeaua din discutie.

Si voi mai argumenta chestiunea. E minunat sa citesti despre „ciclii motorului”, intr-un text scris de unul dintre cei mai incompetenti prieteni cu jurnalistii care au existat in presa auto, un om care este dovada vie a faptului ca bloggerii au ajuns sa respire acelasi aer cu presa si din cauza calitatii slabe a ceea ce a mai ramas din ea. Dar despre „CICLII”, intr-un episod urmator.

Lasă un răspuns

Top