Daca tot nu va da niciodata, niciun roman, bani ca sa fie #Zonga; daca nu sunt bani de promovare serioasa, hai sa facem #ZiuaZ adica un fel de adunare generala #piscotari2.0. De aici pana la spiralele lu’ nea guru Bivolaru nu mai e decat un pas. Si cand s-o termina berea Ciuc sau Heineken, exista intotdeauna berea… calda. In spirala si la reciproc.
Pana atunci, iata filmul evenimentului, de la care n-a lispit decat Hora popilor. Stiti voi, aia cu “Strangeti hora, nu fiti hoti/ Sa ajunga-n cur la toti!” Fiti #Zonga! Fiti #Beggari! ramaneti #piscotari2.0 si nu uitati sa postati #peblog
Din ciclul inca o marca de care nu ma mai pot atinge, de frica sa nu ma virusez, simt nevoia sa pun punctul pe W. Cum mama naibii, o marca atat de prestigioasa a avut atat de putina minte si imaginatie, incat sa organizeze un asa Halloween Party?! Ah, n-a fost bal mascat? Aia erau nemascati? Scuzele de rigoare!
N-am sa ma leg de cele doua sectiuni cu vedete straine si autohtone, insa finalistii de la Most Deatable Beggars arata un adevar crunt: E POKEMON REUNITED!
Daca locurile 10 si 9 sunt caracterizabile ca un compendiu de evlavie inchinat slaninei de Bistrita impanata cu usturoi, la care se adauga o bastarca de bere, urcand spre locurile fruntase, constati, tu privitorule de pe margine, ca in ziua de astazi, daca esti femeie si vrei sa-ti dai intalnire cu un blogger e ca si cum din netarmurita mila, combinata cu lipsa acuta de sex, o plictiseala crunta si o profunda cunoastere a esteticii uratului, ai de ales intre degetele cele lungi si dibace, vibratorul uzat din care au sarit deja aschii de cauciuc, sau WTF? Si alegi WTF doar pentru ca este posibil, dar doar ipotetic si vag posibil, sa ai parte si de un simulacru de preludiu, cu tot riscul unei tone de bale scurse pe Unitatea de Primire Urgente – UPU, (in acest caz vaginul din dotare).
Si daca la tot acest tablou, parca desprins dntr-un film hentai, cu buget restrans, realizat intr-un garaj inchiriat, dintr-o suburbie a “binecunoscutului” oras Guangzhou, adaugam si prestatia jurnalistei-bloggerite care cica e si pe deasupra- si pe dedesubt -si femeie- aka Cristina Bazavan, care cu o voce stinsa, de penisus plangaciosus, s-a chinuit a prezenta voma de eveniment, putem sa multumim Alui de Sus, ca a avut o dubla inspiratie, in a-i impinge pe organizatori sa coopteze probabil unica prezenta logica de pe acea scena, pe Andi Moisescu. Care prezenta a si castigat (sic!) premiul bloggerilor, dovedind inca odata ca a fi DOAR blogger este egal cu a fi beggar si ca in afara bleguielii mai e nevoie si de o ocupatie serioasa ca sa existi.
Amendez vehement lipsa din lista finalistilor, Top 10 Most Deatable Beggers, a ilustrilor secsi simbolz ai blegosferei: Arhi (care ar fi putut singur umple scena), Chinezu (care cu siguranta va castiga la berea autohtona, ca asa se impart alea cele, ca in familie: una tu, una eu), Zoso- care cu farmecul sau irezistibil, chiar daca nu mai e blogger, pardon, beggar, va straluci probabil de la Hollywood intr-un remake al celebrului Frankenstein, Bobby Voicu – prins intr-un proiect comun cu “ardeleanul” Bargau – #Redescopera Moldova si ramai dracului in ea! samd. La samd intra si vreo doi beggars, care vor fi prezenti la Autostop 2012, votand ceea ce nu stiu, pe principiul #Cand vin piscoturile?
Concluzie: nici Heineken nu mai e ce a fost, asa cum nici KENT-ul nu mai are acelasi gust, sau cum BMW si Audi conduc astazi toti cocalarii. Deci pas Heineken!
Sursa video: Pandutzu, care era prea mahmur ca sa urce pe scena si mult prea frumos ca sa nu castige un premiu, deci a ramas pentru editia urmatoare.
Pana de curand imi doream si eu un iPhone, deh, ca tot romanul, sa dau din deget, sa mut poza, sa o maresc, sa fiu trendy si alte d’astea. Dar ca si la alte produse, vezi cafeaua Morgenstern, dar nu numai, am decis ca asocierea de imagine, super chestia aia nelalocul ei, ei bine, nu ma reprezinta. Stiu, sunt un hater, o sa se zica ca-s hater, ca urasc bloggerii, ca am ceva cu ei, ca in culmea ipocriziei mele si eu am blog si ca scriu pentru trafic. Fix pix! Daca dadeam doi lei pe traficul de pe blogul asta, scriam ceva mai des decat o data la 2 saptamani. Si daca imi pasa, aveam ce scrie, nu-l tineam ca loc exclusiv de refulare personala.
Am mai experimentat sentimentul asa cu asocierea de imagine care mi-a stat in gat si am renuntat sa mai folosesc produsul si cand:
1. cei de la BDT Motors mi-au fortat mana sa scriu ce vor ei si nu ce am vrut eu despre jegul ala de masina, Ford Kuga. De atunci am o aversiune pentru Ford in general si pentru Kuga in special.
2. aversiunea de mai sus s-a accentuat dupa colaborarea mea cu un PR auto, care intre timp s-a mutat la Hyundai, preluand si aversiunea mea, mutand-o si catre Hyundai.
3. am dat deja exemplul cu saracia aia de Don Cafe. De cand cu reclama vietii, nu mai suport cafeaua respectiva, cumpar orice altceva.
4. produsele Tnuva. De cand am vazut primele reclame cu nutritionista mare cat o morsa care isi sparge plamanii recomandand Tnuva, “ai soare, ai Tnuva, cresti garantat”, ceea ce la ea se si vede, ca e cat malul Siretului, pas si la Tnuva.
5. de cand cel mai idiot din orasul meu si-a deschis shaormerie, am ajuns sa urasc acest tip de mancare, pe care-l adoram pana atunci. Acum nu ma pot abtine sa nu asociez figura-i tampa, fruntea transpirata picurand pe carnea nefacuta, plus alte asocieri cu maioneza… Si evident nu mai mananc shaorma de nicaieri.
De cand cu implicarea asta a bloggerilor in fel de fel de campanii, unde isi au sau nu rostul (eu cred ca nu si-l au), am inceput sa simt o oarecare frustrare. Mi se rupe de A-listeri, B-tristeri si alte saracii din astea. Nu cred in saracii astia care au ajuns social media specialists, la fel cum nu cred ca bloggingul va suplini vreodata presa. E ca si cum ai zce ca un vulcanizator poate sa iti segmenteze motrul masinii, ca pana la urma to cu parti mecanice lucreaza. Pur si simplu nu inteleg ce cauta ei in mass-media, cand insusi conceptul e blogging e definit si destinat micro-mediei, mediilor personale, relatiilor om/om, nu om-multime, sau mai rau, asa cum e pe la noi, blogger-media-multime_cu_gura_cascata_de_uimire. Nu cred in oameni care desi habar nu au cu ce se mananca produsul, sunt chemati sa faca figura frumoasa la eveniment. Adicatalea un fel de “poza la minut cu maimuta”?
Imi aduc aminte de o intalnire cu Piticu, la un eveniment auto. Dialog:
- Salut, i-ai vazut pe ai nostri?
- Salut, care ai vostri?
oarecum circumspect, nestiind de unde sa ma ia, da un pic in defensiva:
- Pai, bloggerii. Cine e pe aici?
- Pai e simplu: sunt cei care reprezinta masinile, dealeri, importator, etc. Suntem noi, presa, pe care primii nu ii prea iubesc. Si sunteti voi, bloggerii, pe care nu ii iubeste nimeni. Deci nu am vazut bloggerii, poate pentru ca eu nu-s blogger?!
Cam asa vad si eu lumea. Nu intru in amanunte, nu acum, mai e un pic si cand o da paharul pe afara o sa se scurga si pe aceste pagini.
Revenind la sursa de inspiratie a acestui text, care este aici, adica de la Chinezu, un baiat tare fain dealtfel, cu care, personal nu am nimic, am o problema cu lumea aceea in ansamblul ei, a facut genialul pas de a posta niste clipuri de la lansarea iPhone 4S. Si privind, urmarind, apoi concluzonand, am gasit de cuviinta urmatoarele:
1. daca aia-s oamenii reprezentativi pentru iPhone, sa se spele reciproc pe cap. Ei cu telefonul si compania cu ei. Eu nu ma regasesc si nu vreau sa ajung ca intr-o zi sa mi se spuna ca am “telefon de blogger”. Si nici sa mi-l scot in public, precum scula din prohab la sala cu vespasiene, intr-o masuratoare in grup, dn ciclul “ba a mea e mai mare” nu doresc. O sa ma opresc, probabil la Samsung. Si “aia” mi-o voi scoate cand si unde doresc.
2. Daca a fost Cabral la eveniment, mi se pare OK, e un nume, e o prezenta misto, e citit, e cult, e destept, e antipatic, e tot ce vrei. Ca s-a pus intr-un 69 cu bloggerii si ca e mai mult blogger decat actor, sau mai mult blogegr decat om de televiziune, e numai problema lui si pozitionarea pe care si-a ales-o. Nu trebuie sa fiu de acord cu asta si nici nu trebuie sa imi placa. Pacat ca peste 60% dintre cei care-l urmaresc la teveu nu au habar de bloguri, blogging, A-list, Twitter, sau Facebook. Si pacat ca iarasi va intelege gresit si ca ma va uri si ca ma va porcai, numai pentru ca am alta parere fata de a lui, dar asta e, nimeni nu e perfect.
3. Ca niste oameni, care se vor formatori de opinie, danseaza intr-un grup aproape compact si masculin gen “Fetele de la Capalna” asta mi se pare deopotriva gayish, dar si “reprezentativ” pentru iPhone. Nu-i asa ca majoritatea barbatilor heterosexuali se regasesc in filmulet? Ca eu nu!
Iar Imnul Romaniei, in interpretare personala, unica si irepetabila, ei bine, asta ma face sa fiu mandru ca un stejar si la fel de tare, intarit, impietrit chiar (a nu se confunda cu erectia). Mi-amintesc cu cata ravna si ardoare au dat mai toti bloggerii cu Marcel Pavel de planeta cand si-a permis sa modifice PUTIN Imnul National Ia de vedeti la reprezentativii si A-listerii astia:
