De aici si pana la rapidele postari pe blogurile personale ale piscotarilor care isi dau cu parerea despre ce inseamna omasina in Romania si nu numai, n-a fost decat un pas. Mic pentru ei, ca-s mici de felul lor, mare pentru presaauto, care se vede din nou pusa in acelasi rand cu toti boschetarii parerologi care-si emana frustrarile intr-un segment care le-ar aduce bani insa nu-l pot stapani inca indeajuns de bine. Mai trebuie sa treaca peste noi, cei care avem si expertiza necesara si instrumentele si experienta pentru a ne da cu parerea despre masini.

Cu totii stiti ca am un fetish special pentru Le Chineoise, acest ipocrit sef 2.0. De ce spun ca e un ipocrit? Sau de ce ma repet spunand asta? Pentru ca pe langa ca e un ipocrit, mai e si de cea mai joasa speta. Nu mai departe decat la acelasi eveniment cu care am inceput postul, dand peste el in zona de fumat, ma indreptam sa-l salut, moment in care, altruist si pertinent cum il stiti cu totii, si-a mutat ostentatv privirea catre alta directie, in chip de “nu da mana cu mine orice nimeni”, sau “nu-ti fac onoarea asta!”. Ciudat, eu ma gandeam ca mana mea intinsa, sau salutul meu, l-ar fi onorat, insa se pare ca nu este asa. Asta spune peste tot, ca cei ce-l citesc ii fac o onoare, deci extrapoland si adaugand regulile de bun simt si cei sapte ani de acasa, chiar si de la el de la Bistrita, sau din care fund de lume provine, cam asa ar fi dat rezultatul la ecuatie.

El insa, nu suporta sa i se dea peste nas, sa i se sufle in ciorba 2.0, sa i se arate ca greseste, sau sa i se sugereze ca se intinde mai mult decat ii este plapuma. Si da, Le Chineoise, n-avea ce sa caute la un event auto, deoarece in afara faptului ca a fost printre primii care si-au luat piscotul de la organizatori, dupa ce a avut grija sa se afiseze cu cativa baieti adevarati de prin presa, nici macar n-a avut decenta sa ia si comunicatul de presa, in semn ca i se rupe de el si ca oricum va continua sa scrie aceleasi balarii de zi cu zi pe care le debiteaza. A avutinsa grija sa fie acolo unde era macar un cameraman, sau un fotograf, cu lupa pe el, uitand insa ca are si prieteni adevarati ca mine, dotati cu un obiectiv suficient de bun cat sa-i surprinda mecla intru eternitate. Si ce frumos poza el langa B-Max, a carui portiera se reliefa langa el precum coasa Damei in Negru!

Si daca aveti indoieli, vedeti pasajele unde scrie despre “torsiune”, un termen care i se pare lui suficient de semidoct incat sa creeze iluzia unuit cunoascator in ale auto. (TORSIÚNE, torsiuni, s.f. 1. Deplasare relativă a două sectiuni paralele si transversale ale unui obiect solid; răsucire. ♦ Indice care arată gradul de torsiune (1) al unui material textil. 2. Scrântitură, luxatie. [Pr.: -si-u-] – Din fr. torsion. ). Asta ca sa nu subliniez si expresia “de un pafarism esential”, preluata tot de pe saitul sau de dat cu parerea despre orice si oricand, unde sa ma bata mama, daca am reusit sa aflu ce inseamna “pafarism”. Bine, el, vorbitor fluent de limba engleza, probabil si franceza, chineza, malgasa si de ce nu, vorbitor fluent de orice limba, cat mai lata, moale si pufoasa cu putinta, a confundat “torsiunea” CU “torque” cam in acelasi stil in care Ionut Dolanescu se dadea doct cu “polutia”. Ca doar tot despre o polutie similara este vorba, nu-i asa?

Si ca cireasa de pe tort sa fie prezenta, argumentul suprem la cat de ipocrita este prezenta unora ca el la o lansare auto, dovada irefutabila ca se duce (el si cei ca el, bloggerii piscotari) la astfel de evenimente doar pentru o spaguta si niscai imagine, precum si dovada ca oricum habar n-are despre ce se vorbeste acolo si care e diferenta dintre masina lansata si oala de mamaliga cu care a crescut in ograda, pana in clipa cand a dat peste asfaltul din Bucuresti, moment istorc in care a inceput sa planga de bucurie, iat-o deci aici. Caci o imagine face cat 1000 de cuvinte! Si Chinezule, degeaba iti dai cu balsam, ca tot arati ca unul caruia ii curge tarana din buletin!

Aceste versuri sunt un pamflet si trebuie luate ca atare, desi nu m-as supara daca baciu’ Chinezu’ ar tine cont de ele. Aceste versuri vin in intampinarea celor spuse, gandite si expuse de colegi , insa nu reprezinta neaparat pozitia lor, ci a mea, personala.

Fara pretentii de mare poet, va ofer si ii ofer Chinezului urmatoarele versuri naive:

Balada pentru Chinezu

O chinez cu coama sura,
Ce te dai cunoscator,
2.0 este scursura
Vezi si tu, cu ochiul gol!

Insa pen’ca ai in brate
Fel de fel de piscotari
N-ai cum sa mai dai in spate,
Spui putine-n versuri tari.

Si 2.0-i facatura
Stii si tu, o stim si noi
Vine vantu-n batatura
O sa fiti si tristi si goi!

Ti-as propune ca la frate
Sa te lasi de piscoteala
Si sa-ti pui talente multe
Intr-o munca, nu-i nasoala!

Si cat timp mai esti in frunte
La piscotarii tai, 2.0
Vajnic mare, cat un munte
La care toti ii zic “te chero”

Fa-ne noua o placere
Si fii tu iarasi campion
Opozitia ti-o cere:
Fa reclama la sampon!

Ca n-ai fata de reclame
Cu bautori parsivi de bere
N-ai nici burta, nici povata,
La versul tau, si spuma piere!

Si pentru ca zisasi de zen,
Haterii sa te trolleze!
Voi nu l-ati vedea, nici gen
Daca v-ar lovi in freze.

Cat de faza cu commentu’
N-ai tu grija, nicio spaima!
La limba fina-i prefer cimentu’
Unuia care trolleaza!

Evident ca pupezele din dotare n-au fost in stare sa se dea cu cele doua DS3 pe gheata patinoarului Floreasca, deoarece lor le e greu sa mearga pe tocuri, darmite sa conduca pe gheata!

La final, Daniel Onoriu, alt tovaras si prieten, a aratat lumii cum se face cu DS3-ul pe gheata si a reusit sa mearga asemanator cu pupezele, ceea ce il califica ca fiind cel mai tare pilot din show-biz si cam atat. Recent, si-a anuntat revenirea in competitiile auto, dar si mai recent, asa cum pateste de obicei, i s-a stricat masina si nu mai ia parte la Raliul Zapezii de la Covasna. Sa speram ca macar masina pentru CVT sa fie folosibila pana la debutul sezonului, daca nu, poate ramane sa dea oricand lectii de sofat pitipoancelor, sau de ce nu, isi poate da cu parerea despre cum si in ce fel a abordat nu stiu care vedeta vreo curba….

Revenind la “ideea originala” a celor de la Antena 1, respectiv Citroen Romania, iata ca nu e nimic nou sub soare, insa puteau, cel putin cei de la Citroen, care stiau, sa pomeneasca despre asta: unii au pus cu peste un aun in urma un Citroen pe gheata unui patinoar. Dar cum e greu sa ai idei originale, pare ca e la fel de greu sa recunosti ca altii le-au avut inaintea ta si sa-i citezi ca atare. D’aia n-are ursul coada, zic!

Ei bine, baciul Chinez s-a dat cu Fordul. N-ar fi nici prima, nici ultima masina care incape pe mainile sale, nici prima sau ultima care se duce, fara vreun rost, la un blogger, pentru ca ei se pricep la toate, nu-i asa? Dar nu discut acum despre asta.
El a scris, asa cum a putut, a descris, tot asa cum a putut, noul Ford Focus 1.6 EcoBoost.

Interesante sunt insa comentariile la acest “review”.
Aici, (nu ma iau nici de Grumazescu- care e si el ratacit undeva intre presa auto si blogoree, deci tot cam degeaba), insa el apare, intr-un dialog cu un alt personaj, ex-colegul meu Andrei Monenciu:

- @Chinezu am condus si eu masinuta saptamana trecuta si am fost blown away (WTF?) cu ce poate motorul ala. Eu in schimb am condus-o extrem de sportiv si am scos un consum de 9.5, ce-i drept nu m-a interesat consumul.

Sorin Grumazescu ii da repede si profesionist replica:
- Frumusel consum ai reusit. Oricum, cred ca ai fost destul de cumintel, ca sa zic asa… )

Andrei Monenciu vine si pune cireasa pe  acest tort de cacao:
- @Sorin Grumazescu, sigur a fost, eu azi am condus un C-Max de 125 CP pe benzina si m-am chinuit sa scot 7.1 litri/100 km, ce-i drept Focusul are de partea sa sistemul Start and Stop.

Toate astea la un enunt destul de clar, facut de Chinez:
“Si vă raportez că pe distanta Bucuresti – Pârâul Rece – Sibiu – Alba Iulia sși retur la Bucuresti pe acelasi traseu am scos o medie de 7,1.”

Concluzii:

- cunoscatorii inteleg ce am vrut sa scot in evidenta
- necunoscatorii nu vor intelege, de aceea le vin in ajutor cu o explicatie detaliata (o gasiti undeva in corpul materialului), explicatie scrisa in premiera si apreciata de Alex Seremet, mai marele cu imaginea si masinile de teste de la BMW Group Romania.
- pe scurt: sistemul Start&Stop este prezent si are eficienta in traficul aglomerat, nu in trafic extraurban, unde nu opresti, nu ai stopuri, etc. Ca ai Start&Stop, sau nu, in trafic extraurban ai acelasi consum.
- un blogger bagat in seama de catre PiaRii auto, inseamna un review de rahat, si idei de rahat transmise catre cititori
- mai are careva dubii cand afirm despre ce mai multi bloggeri sunt piscotari 2.0?
- se mai interaba cineva de ce militez impotriva acordarii de masini la drive-test catre blogosfera? (nu mai pomenesc de masini facute praf, ciobite, etc)
- nu mai confundati blogosfera romaneasca cu cea americana, de exemplu, unde Carscoop, sau Autoblog, sunt bloguri doar pentru ca asa le place sa se denumeasca!
- finala si cea mai dureroasa: si-ar cumpara cineva, vreodata, o masina in urma faptului ca a citit un review scris de un blogger, fie el Chinezu, Zoso, Arhi, Bobby Voicu, sau mai stiu eu care Adrian Ciubotaru (despre care am auzit ca-i place sa bata copii), sau chiar Andrei Monenciu (care de la Oradea se chinuie sa dea cu maaliga’n grinda industriei auto), sau fie el el Sorin Grumazescu, aceasta lumina a farurilor auto din intunecatul fund al Moldovei?
- asadar, dragi hateri, hateriti cu spor, argumentat si eficient, pentru ca da, este nevoie  de o reasezare a lucrurilor in nromalitate.

Asa… Si ma asteapta deci, sub Bradul de Craciun, un minunat Samsung Galaxy S II, cu care ma imprietenesc pe zi ce trece, pentru ca zilnic mai descopar cate ceva ascuns prin el si pentru ca nu prea sunt adeptul RTFM (Read The Fucking Manual!). Dar marea durere de cap mi-a dat-o accesarea Internetului. Pe WiFi, no problem! Insa cand a fost sa intru pe Interntul GSM… pas!

Acum nici eu nu-s vreun monument de stapanitor al tehnicilor, nu ma dau vreun priceput, insa stiu sa pornesc un computer, ba chiar stiu sa intru si in task manager sa dilesc vreo aplicatie care-mi da batai de cap. Insa Internet mobil, repet, pas! In fine, trebuia sa schimb SIM-ul, ca cica ala al meu, pe care scria Dialog, era “cam vechi”.

Asa ca, duminica dimineata, pe la un 11 asa, purced eu, cam mahmur nitel, ca deh, fusesera niste Ioni in zona, catre Mall, ca tot taranul. Nu de alta, dar unde sa gasesc eu un centru Orange deschis duminica? Si ma ardea, caci cu o seara inainte, eram unicul care cu ditamai telefonul nu navigam pe net. Asa rusine…

Ma duc la nenea ala si il rog sa-si bage deshtele in telefon, ceea ce si face, dar nu despre asta e vorba.

Orange are o campanie, prin care se chinuie literalmente sa vanda noul iPhone 4S. Il da cu 89 de Euro, insa si cu abonament Pantera 29. Dar sa dai 400 lei sa iei un iPhone, parca e smecherie, nu? Asta daca ignori tot ce am scris mai sus.
Si inevitabil, un cocalar, cu iarasi inevitabilul tricou Polo pe el, vine sa-l intrebe pe tehnicianul care trebaluia in Samsungul meu, care e treaba cu iPhone la 89 Euro. Si ca aia de ce, si ca aia cum e si ca aia e mai OK, etc… Rabdarea mea de om mahmur se cam ducea catre limita finala, mai ales ca la fel de inevitabil, cocalarul punea intrebari tare cocalaresti.

Si la un moment dat, il gaseste pe cocalar sa se ia de telefonul meu.
- Ala ce e?
_ Samsung, ii raspunde tehnicianul
- Aah… Samsung, stramba din nas cocalarul
- Si e bun de ceva?
- Pai pe o scara de la 1 la 10, Samsungul meu e undeva pe la nota 8, 9, iar ce vrei tu sa-ti cumperi se bucura de nota de trecere, ii raspund eu cu teama in glas, ca sigur nu ma voi face inteles.
- Asa e dom’le? il intreaba pe tehnician
Acesta, tracasat si el de cocalar, sta, se uita la el, se uita la mine si schimbul de priviri a fost evident: ce sa ii spun astuia de ecran AmoLED, de marime, de procesor Dual Core, de aplicatii, etc? E cocalar, nu pricepe.
- Prietene, cum sa-ti spun… E cam cel mai tare smartphone existent pe piata la aceasta ora! veni raspunsul tehnicianului Orange.

Nu va pot ascune zambetul malitios pe care l-am arborat cand am vazut moaca brusc inmuiata a cocalarului. Adica cum, el isi ia ceva e nu mai e in trend? Nu amice, e in trend, la fel cum e in trend sa ai blog si sa te dai priceput la toate, sa iti iei Q7 ca sa mergi cu el la un gratar in padure la Soseaua de Centura, sau cum e sa crezi ca daca ti s-a spus ca ceea ce ai gustat tu se cheama felatie si ca nu e totuna cu realitatea crunta in care de fapt ai supt pula.
Vorba aia, iti bei cafeaua in Dorobanti, dai pe ea cat te-ar costa sa-ti cumperi un aparat espresso propriu, cu tot cu stocul de cafea pe o saptamana, ai venit cu ditamai Range Rover-ul recent achizitionat, desi habar nu ai ca e “Powered by Tata Motors”, iti etalezi tricoul Polo pe care ai dat 50 de Euro, desi cel mai ieftin tricou din gama, cumparat la Parndorf Outlet, costa de la 60-70 Euro in sus, n-ai cum sa nu iti pui poza pe Facebook decat de iPhone, nu-i asa?

Dar cum iPhone e si telefonul preferat al piscotarilor 2.0, iata ca pana la urma totul are sens, totul se leaga, caci viata nu e nimic altceva decat un cerc in care ne tot invartim. Si cu scuzele de rigoare, cunosc cativa oameni, vreo 4-5, care desi au iPhone, nu se incadreaza in epopeea epica descrisa mai sus. (Astia nu se enumera printre ei)

Si pentru acesti guru ai mediei online, care migreaza, mai nou, si catre presa traditionala sunt omniprezenti si deseori se baga in fata celor care chiar au dreptul si caderea de a fi la diferite evenimente, am decis sa ii prezint, din unghiul din care ii vad eu, asa cum sunt ei de fapt.

La un eveniment (si n-am sa nominalizez care), unde era ditamai presa adunata, unul dintre minunatii formatori de opinie din online (habar nu am cum il cheama si sincer I don’t give a flying fuck ce si cum face), s-a postat cat e de mare in fata mea si a altor 2-3 jurnalisti care tineam la vedere aparatele foto. Si pentru ca tot a decis bloggerashul sa stea in calea fericirii mele si a implinirii profesionale, am zis ca merita o poza. Si iata! Stiinta lui, social media networking, A-listingul, know-how-ul, knowledge base, stau toate la degetul sau numarul 3, acelasi pe care-l ridica in semn de erectie, acelasi care acum sta marturie celor afirmate. Si pare-se, din prea multa calitate adunata, s-a mai dus si catre degetul urmator, semn clar ca avem de-a face cu un A-lister.

Zoom profil de blogger, piscotar 2.0:

Vrei mai mult? Gasesti aici.

Acum, cand pot alege si cand am de unde alege m-am oprit la Timisoreana si pentru cele de mai sus dar si pentru ca nu stiu cum, dar gustul ala puternic si amarui de hamei pus din greu, acidul nici prea mult dar nici anemic, claritatea sa, mi se pliaza cel mai bine pe papilele gustative.

De ceva vreme, Timisoreana o da in barci cu niscai castiguri si premii, pe care ca sa le impusti nu trebuie decat sa bei licoarea datatoare de ragaieli si cauzatoare de burta.

Imi zic, buna treaba! Daca tot imi place, daca tot o beau, ia sa vad ce castig. Impoosibil! Dupa vreo trei baxuri de cate 24 de cutii si vreo 2-3 baxuri de pet-uri la 2 litri, acelasi rezultat.

Ceea ce ma face sa ma intreb, unde dracu’s premiile? Exista ele cu adevarat? A castigat careva macar o doza de bere de la mincinosii astia? Si parca nici gustul nu mai e asa cum era inainte de campania asta cu premiile-fantoma. Iata cum ne minte marketingul asta autohton!
La Coca Cola, sau la Pepsi, nu era zi sa nu gasesc un dop care sa-mi mai dea o sticla de 0,5 litri. Si tocmai astia, tocmai berea mea de suflet sa-mi traga teapa? Cred ca trec pe alta marca.

Bai loserilor, eu ma bazez pe ce scrie pe tricou!