…. La un semn, deschisa-i calea/ Si se apropie de cort…(oops era carte?)/ Un “batran” atat de simplu(?)… La naiba…de cartea deschisa se apropie ceea ce era mai aproape si mai mult sau mai putin potrivit: produsul vanatoresc denumit pe meleagurile padurii respective Salam De P’Orc. Vanatoresc doar daca era rezultatul vanarii lui. Si cum era free for all, ca daca se juca melee, isi lua Scufita Rosie ditamai Ciocanul Lui Thorr Albastrul in freza-i mica, cataclismul se petrecu. Bine ca n-a avut urmari, ca sigur se nasteau grifoni din afacerea asta.

Mandra de ea, Scufita Rosie povesti la toata suflarea de necuvantatoare si necugetatoare cu care avea share la neuron (1 singur disponibil, la 1 slot de fiecare), ce mare chestie vazuse, ce mare chestie traise, ce mare chestie simtise.
Dar cum impresiile lui nu se potriveau cu ale ei, el fiind convins ca mai bine isi ducea Salamul la fezandat, afumat, eventual feliat, poate simtea ceva placut, iata ca Scufita Rosie se trezi iarasi singura, iarasi alaturi de manutele ei amandoua, iarasi cu clipociri vesele din Locul Tainic Trist, iarasi aiurea in tramvai!

Si pleca din nou in Padure. De data asta nu mai statu mult pe ganduri si se arunca cu sezutul pe fiecare Ciuperca ce-i iesi in cale. Padurea fiind speciala, acolo cresteau Ciupercile Viceversa, care seamana izbitor cu cele normale, doar ca au coada in sus si-s numai bune pentru Intro_Misiuni Imposibile.

Degeaba ii spusese Vrajitoarea, din Globul De Plastic, ca P’Orcul n-o mai vrea, degeaba se duse si la Jabba The Hutt, care se intersectase cu Padurea ei, degeaba vorbi cu toate necuvantatoarele si necugetatoarele, toate si totii-au spus acelasi lucru: cauta-ti fata de lucru! Vorbi pana si cu Bucatarul Chel in Costum de Camuflaj, care fierbea Ciuperci Viceversa in Oala cu Nimic si pregatea Tocanita Misterioasa plina cu Nimicuri. Neuronul ei singur si stingher, lenes din nastere si impanat cu manele, refuza sa creada!

Dar intelesese macar un amanunt: trebuia sa-si caute de lucru; si si-a cautat!

Cum tot nu ii ajungea ca e cum e, s-a hotarat Scufita Rosie sa devina macar fudula, daca altfel nu putea. Asta ii venea ca o manusa, in completarea starii ei de fapt. Si reusi: acum era Scufita Rosie si… Fudula.

Si in prima ei zi ca Scufita Rosie Fudula, ca sa dovedeasca lumii ca se schimbase, mintea ei creata i-a dictat sa se ia de .. Povestitor. Inainte de a citi Povestea! Inainte de a se fi terminat Povestea! Asa ceva nu se mai vazuse in toata Padurea!

Ba mai mult, ceru ajutorul, Bucatarului Chel Camuflat, care tot clocea la Oala cu Tocanita de Nimicuri, il si intreba de ce e camuflat si acesta ii raspunse ca e undercover, ca acum e Vanatorul Camuflat si ca Bucatar va fi putin mai incolo. Acum il vana si acesta pe Povestitor.

E clar, mai lispea sa o ia razna si Lupul, dar acesta plecase, scarbit, in Poiana Branzei cu Mucegai.

Scufita era ca Bula din poveste, si .. cu banii luati si… fudula! Iar Bucatarul-Vanator-Chel n-avea ochi pentru ea, ca devenise, Scufita, peste noapte vedeta si era sub luminile reflectoarelor, iar el nu isi permitea sa iasa in evidenta, fiind sub alt contract.

Asa ca in capul ei cu spatiu mult se nascu o alta idee si mai tare ca primele: o sa-si puna anunt la Gazeta de Perete a Padurii Intregi. Ceea ce si facu.
De unde Povestitorul va aduce voua, pe langa carne, lapte, branza, oua… prima poza a Scufitei Rosii Fudule si… Dornice.

Restul in episodul 3….