Category: idioti au fost

E un banc cu olteni: ce face olteanul cand n-are ce face? Isi pune haina intr-un par si o pazeste. Tot asa si cu marele Zoso, acest stapan al blogosferei si Internauticii romanesti, acest Stie-tot si Afla-tot, dupa care Are-Parere-Despre-Tot-Si-Toate.

Ce face minunatul A-lister? Ia el doua poze de pe net, culmea, ambele cu noul Ford Mondeo proaspat lansat la NAIAS 2012, care in SUA se cheama Fusion si da cu presupusul: uite ce bine seamana cu Aston Martin. Evident nu ne spune cu care Aston Martin, pentru ca la fel de evident, habar n-are. Poate cu Cygnet

Zice el, A-listerul: “Grila de la nou Ford Fusion seamănă foarte bine cu cea de la Aston Martin. Poate nu mai au bani de designeri, cine ştie…”  (copy/paste cu tot cu lipsa articularii adjectivului “nou”). Sub titlul “Ford copiază Aston Martin”.

Eu i-as sugera sa faca un mega post in care sa-i acuze pe cei de la Ford ca i-au copiat pe cei de la Mercedes-Benz, care folosesc tot patru roti la o masina si apoi sa-i tavaleasca pe cei de la Citroen, care au copiat metoda amplasarii motorului sub capota-fata a masinii si de ce nu, sa declare ca toti au copiat produsul de la Colibasi-Mioveni, care culmea, a fost destinat unei utilizari pe asfalt si face la fel cum fac si celelalte masini: merge pe strada!

Si evident, in ilustratia articolului sa foloseasca tot 2 poze cu fix aceeasi masina, ca sa fie mai elocvent. Elocvent ca e complet pe dinafara fenomenului auto si ca da, a cam venit timpul ca bloggerii astia sa-si vada  lungul nasului si sa scrie despre chestii pe care le pricep si le cuprind (gen vasul de la WC cand se rastesc la el in zori).

Ce-i piscotarilor, nu va mai ajunge strada?

How to web, how to shmeb… E mare vanzoleala zilele astea, jurnalistilor le-a ajuns cutitul la os si pare-se, lumea celor care nu ii mai inghite pe bloggeri si accesul lor la cele mai inalte niveluri de comunicare, tentativa lor de preluare a comunicarii si imaginii diferitelor firme si produse, sta in gat la tot mai multa lume. N-am sa ascund ca ma inscriu in acea parte a lumii care are nevoie de o cisterna de ceai/blogger si tot imi raman bucati prin gat.

Si pentru acesti guru ai mediei online, care migreaza, mai nou, si catre presa traditionala sunt omniprezenti si deseori se baga in fata celor care chiar au dreptul si caderea de a fi la diferite evenimente, am decis sa ii prezint, din unghiul din care ii vad eu, asa cum sunt ei de fapt.

profil de blogger

La un eveniment (si n-am sa nominalizez care), unde era ditamai presa adunata, unul dintre minunatii formatori de opinie din online (habar nu am cum il cheama si sincer I don’t give a flying fuck ce si cum face), s-a postat cat e de mare in fata mea si a altor 2-3 jurnalisti care tineam la vedere aparatele foto. Si pentru ca tot a decis bloggerashul sa stea in calea fericirii mele si a implinirii profesionale, am zis ca merita o poza. Si iata! Stiinta lui, social media networking, A-listingul, know-how-ul, knowledge base, stau toate la degetul sau numarul 3, acelasi pe care-l ridica in semn de erectie, acelasi care acum sta marturie celor afirmate. Si pare-se, din prea multa calitate adunata, s-a mai dus si catre degetul urmator, semn clar ca avem de-a face cu un A-lister.

Zoom profil de blogger, piscotar 2.0:

zoom profil de blogger

Cel mai bine ma inteleg cu berea Timisoreana. Poate si pentru ca atunci cand ceva mai tanar eram, berea de Timisoara era un lux, la care cu greu ajungeai, zvonindu-se ca mai toata ajungea la export. Beam bere  Hategana, la sticla,  cu miros de pisat de urs si gust de detergent ieftin, care ii dadea si spuma aia anemica.

Acum, cand pot alege si cand am de unde alege m-am oprit la Timisoreana si pentru cele de mai sus dar si pentru ca nu stiu cum, dar gustul ala puternic si amarui de hamei pus din greu, acidul nici prea mult dar nici anemic, claritatea sa, mi se pliaza cel mai bine pe papilele gustative.


De ceva vreme, Timisoreana o da in barci cu niscai castiguri si premii, pe care ca sa le impusti nu trebuie decat sa bei licoarea datatoare de ragaieli si cauzatoare de burta.

Imi zic, buna treaba! Daca tot imi place, daca tot o beau, ia sa vad ce castig. Impoosibil! Dupa vreo trei baxuri de cate 24 de cutii si vreo 2-3 baxuri de pet-uri la 2 litri, acelasi rezultat.

Ceea ce ma face sa ma intreb, unde dracu’s premiile? Exista ele cu adevarat? A castigat careva macar o doza de bere de la mincinosii astia? Si parca nici gustul nu mai e asa cum era inainte de campania asta cu premiile-fantoma. Iata cum ne minte marketingul asta autohton!
La Coca Cola, sau la Pepsi, nu era zi sa nu gasesc un dop care sa-mi mai dea o sticla de 0,5 litri. Si tocmai astia, tocmai berea mea de suflet sa-mi traga teapa? Cred ca trec pe alta marca.