Si daca la tot acest tablou, parca desprins dntr-un film hentai, cu buget restrans, realizat intr-un garaj inchiriat, dintr-o suburbie a “binecunoscutului” oras Guangzhou, adaugam si prestatia jurnalistei-bloggerite care cica e si pe deasupra-  si pe dedesubt -si femeie- aka Cristina Bazavan, care cu o voce stinsa, de penisus plangaciosus, s-a chinuit a prezenta voma de eveniment, putem sa multumim Alui de Sus, ca a avut o dubla inspiratie, in a-i impinge pe organizatori sa coopteze probabil unica prezenta logica de pe acea scena, pe Andi Moisescu. Care prezenta a si castigat (sic!) premiul bloggerilor, dovedind inca odata ca a fi DOAR blogger este egal cu a fi beggar si ca in afara bleguielii mai e nevoie si de o ocupatie serioasa ca sa existi.

Amendez vehement lipsa din lista finalistilor, Top 10 Most Deatable Beggers, a ilustrilor secsi simbolz ai blegosferei: Arhi (care ar fi putut singur umple scena), Chinezu (care cu siguranta va castiga la berea autohtona, ca asa se impart alea cele, ca in familie: una tu, una eu), Zoso- care cu farmecul sau irezistibil, chiar daca nu mai e blogger, pardon, beggar, va straluci probabil de la Hollywood intr-un remake al celebrului Frankenstein, Bobby Voicu – prins intr-un proiect comun cu “ardeleanul” Bargau – #Redescopera Moldova si ramai dracului in ea! samd. La samd intra si vreo doi beggars, care vor fi prezenti la Autostop 2012, votand ceea ce nu stiu, pe principiul #Cand vin piscoturile?

Concluzie: nici Heineken nu mai e ce a fost, asa cum nici KENT-ul nu mai are acelasi gust, sau cum BMW si Audi conduc astazi toti cocalarii. Deci pas Heineken!

Sursa video: Pandutzu, care era prea mahmur ca sa urce pe scena si mult prea frumos ca sa nu castige un premiu, deci a ramas pentru editia urmatoare.

Sub titlul “Cum a schimbat social media activitatea de PR “, doamna in cauza nu face decat sa explice impotenta lumii PR-ilor, deschisa in fata unei noi “oportunitati”, fara a o supune unei analize coerente si concrete, pe caz, aceea a interactionarii cu asa-zisii “social-media” workeri.

Se stie ca peste 80% dintre PR-ii autohtoni si contemporani sunt niste tristi/triste, ajunsi in posturile alea pentru ca au fost prea prosti ca sa faca ceva util in cadrul societatii. Si cum nici blogger nu mai poti fi astazi, te faci PR.
Si cum nu ii duce mintea nici cat sa treaca strada fara GPS, PR-ii, au ajuns la concluzia apoteotica, potrivit careia social-media, reprezentata in mare parte, adica 90%, din bloggeri convertiti la francmasonerie online, este o oportunitate de neocolit. Adica de ce sa te promovezi prin canalele obisnuite si deja consacrate, unde probabil costa ceva mai mult decat in diareea blgosferica, cand o poti face pentru un piscot, un suc la dozator si eventual 2-300 Euro, aruncati unui piscotar 2.0 transformat in influencer, A-lister, social-media guru si alte balarii de gen?

Cat dai, atata face!
Voi reveni, intr-o zi, cu o analiza concreta asupra acestei mane, care, dupa cum se vede, este perpetuata si de PR-i, adica de cei care ar fi trebuit sa aiba cunsotintele necesare identificarii celei mai bune retete de comunicare. Dar n-o au!
Un lucru este clar: o aduce colaborarea cu piscotarii social-media un flux imens de trafic si o expunere generoasa in cyberspatiu, insa toti uita sa aduca in prim-plan si eficienta acesteia. Si piscotarii 2.0 si social-media guru si PR-ii.
Pe orice blog din A-list sau aiurea pe net, poate sa apara orice campanie se vrea sa apara. In afara faptului ca e mai ieftin decat intr-un ziar (fie el si online), publicul-tinta este departe de produs. De ce? Pentru ca nimeni nu va bea bere Ciuc doar pentru ca o bea si Chinezu, care in afara blogosferei este un cvasinecunoscut, nimeni nu va crede ca Ford a furat grila fata de la Aston Martin, pentru ca Vali Petcu (Zoso) este un nimeni in afara cyberspatiului si nu-l citeste nimeni in afara grupului sau, nimeni nu-si va cumpara un Duster doar pentru ca niste bloggeri infatuati si ingrasati de banii aruncati de pomana in ei, de incompetentii directori de imagine de la diferite companii (in cazul asta Dacia si Petrom), s-au dat cu 5 exemplare din parcul de presa al Dacia Group si s-au facut ca Redescopera Romania.
Vor citi cei care oricum intra si citesc despre ce-si dau cu parerea A-listerii, insa adevaratul public-tinta, nu cel al social-media din online, pe care fiecare blogger se chinuie sa si-l adune si sa-l formeze, nu va ajunge la informatie si deci, intreg angrenajul este gresit si cu rezultate de tot rahatul (cu cacao inclus).

Mediile sociale din online?

Niste gaselnite care au derapat din blogosfera in perimetrul de pseudo afaceri, intr-un stil tipic romanesc, unde ocupatia de baza este sa-l darami pe celalalt si pregatirea necesara in vederea dezvoltarii unui sistem comunicare-afaceri se rezuma la adaugarea unui adaos comercial, pe tipul orice se vinde, cumparatorii exista, ca lumea e proasta si neinformata.

Insa sa nu stric bunatate de post scris de prietenul meu hater-sef, las lucrurile la acest nivel si mai adaug doar atat: “haters gonna’ hate”.

“Legea uciderii javrelor maidaneze cică este neconstitutională. Contestatia a fost depusă de către USL, care reuseste cu ocazia asta să mă facă să votez cu oricine altcineva, eventual cu UDMR.
Bine că e constitutional să îmi fie muscati copiii pe străzi. Asta da, e dreptate.

Aia e, singura solutie este să ne luăm dreptatea în propriile mâini. Ucisi singular noaptea, printre blocuri, otravă si orice alt mijloc. Nu se mai poate asa.

Later edit: am uitat sa spun ca ma frec pe opiniile voastre pro catei si cum noi de fapt suntem vinovati, asa ca muie, sunteti in spam oricum.”

Quod erat demonstrandum:

Arhi va vota cu UDMR. La toti ni se rupe cu cine va vota un asemenea pachiderm care are si drept la o opinie publica si culmea, si la vot. Sincer si personal, am o mare rupere, si tot sincer i-as da drept de vot in latrina proprie, dar tare mi-e ca se confunda cu scaldatoarea din dotare. Toti piscotarii au drept la o ragaiala publica, la care 20 de loseri mai mici sa baleasca admirativ? Atunci unul ca mine de ce nu are voie la o parere in care sa declare ca piscotarul 2.0 e o natie care ar trebui cazata, in masa, in Insula Mare a Brailei, in interiorul gardului aferent, de sarma ghimpata electrificata?

Se plange ca ii sunt muscati copiii. Asta e chiar culmea. Asemenea pesronaje de film SF au voie, au dreptul sa se reproduca? Prin pui vii? Unul nu era suficient sa imputa planeta cu mizeriile ce le debiteaza?

Vrea sa-si ia dreptatea in propriile maini. Asta s-a rezolvat deja. Am scris-o mai sus. Arhi, o ai, e a ta, freac-o gentil, eventual foloseste smirghel de diferite duritati, pentru diferitele stari in care te afli, de-a lungul zilei. In rest sper din tot sufletul ca cineva, candva, undeva, sa-l vada, sa-l pozeze si sa-l faca celebru ca fiind primul  blogger si A-lister care da socoteala in fata legii care zice ea ceva impotriva uciderii animalelor de catre orice umanoid, chiar daca acesta se confunda cu Jaba the Hut. Si de ce nu, imi imaginez creatura cheala si voluminoasa, intr-un tutu, spre deliciul colegilor de camera, sodomizat si alintat: “Si zi asa iubitule, omori catei fara aparare?”

La final, se freaca gratios pe opiniile noastre. As fi fost tentat sa ii sugerez sa incerce cu o femeie, dar nu cred ca are suficienti bani sa-si permita una. Asa ca raman la smirghel. Ia cu smirghel, tristule, si freaca cu nadejde!

Ce face minunatul A-lister? Ia el doua poze de pe net, culmea, ambele cu noul Ford Mondeo proaspat lansat la NAIAS 2012, care in SUA se cheama Fusion si da cu presupusul: uite ce bine seamana cu Aston Martin. Evident nu ne spune cu care Aston Martin, pentru ca la fel de evident, habar n-are. Poate cu Cygnet…

Zice el, A-listerul: “Grila de la nou Ford Fusion seamănă foarte bine cu cea de la Aston Martin. Poate nu mai au bani de designeri, cine ştie…”  (copy/paste cu tot cu lipsa articularii adjectivului “nou”). Sub titlul “Ford copiază Aston Martin”.

Eu i-as sugera sa faca un mega post in care sa-i acuze pe cei de la Ford ca i-au copiat pe cei de la Mercedes-Benz, care folosesc tot patru roti la o masina si apoi sa-i tavaleasca pe cei de la Citroen, care au copiat metoda amplasarii motorului sub capota-fata a masinii si de ce nu, sa declare ca toti au copiat produsul de la Colibasi-Mioveni, care culmea, a fost destinat unei utilizari pe asfalt si face la fel cum fac si celelalte masini: merge pe strada!

Si evident, in ilustratia articolului sa foloseasca tot 2 poze cu fix aceeasi masina, ca sa fie mai elocvent. Elocvent ca e complet pe dinafara fenomenului auto si ca da, a cam venit timpul ca bloggerii astia sa-si vada  lungul nasului si sa scrie despre chestii pe care le pricep si le cuprind (gen vasul de la WC cand se rastesc la el in zori).

Ce-i piscotarilor, nu va mai ajunge strada?

Si pentru acesti guru ai mediei online, care migreaza, mai nou, si catre presa traditionala sunt omniprezenti si deseori se baga in fata celor care chiar au dreptul si caderea de a fi la diferite evenimente, am decis sa ii prezint, din unghiul din care ii vad eu, asa cum sunt ei de fapt.

La un eveniment (si n-am sa nominalizez care), unde era ditamai presa adunata, unul dintre minunatii formatori de opinie din online (habar nu am cum il cheama si sincer I don’t give a flying fuck ce si cum face), s-a postat cat e de mare in fata mea si a altor 2-3 jurnalisti care tineam la vedere aparatele foto. Si pentru ca tot a decis bloggerashul sa stea in calea fericirii mele si a implinirii profesionale, am zis ca merita o poza. Si iata! Stiinta lui, social media networking, A-listingul, know-how-ul, knowledge base, stau toate la degetul sau numarul 3, acelasi pe care-l ridica in semn de erectie, acelasi care acum sta marturie celor afirmate. Si pare-se, din prea multa calitate adunata, s-a mai dus si catre degetul urmator, semn clar ca avem de-a face cu un A-lister.

Zoom profil de blogger, piscotar 2.0:

Acum, cand pot alege si cand am de unde alege m-am oprit la Timisoreana si pentru cele de mai sus dar si pentru ca nu stiu cum, dar gustul ala puternic si amarui de hamei pus din greu, acidul nici prea mult dar nici anemic, claritatea sa, mi se pliaza cel mai bine pe papilele gustative.

De ceva vreme, Timisoreana o da in barci cu niscai castiguri si premii, pe care ca sa le impusti nu trebuie decat sa bei licoarea datatoare de ragaieli si cauzatoare de burta.

Imi zic, buna treaba! Daca tot imi place, daca tot o beau, ia sa vad ce castig. Impoosibil! Dupa vreo trei baxuri de cate 24 de cutii si vreo 2-3 baxuri de pet-uri la 2 litri, acelasi rezultat.

Ceea ce ma face sa ma intreb, unde dracu’s premiile? Exista ele cu adevarat? A castigat careva macar o doza de bere de la mincinosii astia? Si parca nici gustul nu mai e asa cum era inainte de campania asta cu premiile-fantoma. Iata cum ne minte marketingul asta autohton!
La Coca Cola, sau la Pepsi, nu era zi sa nu gasesc un dop care sa-mi mai dea o sticla de 0,5 litri. Si tocmai astia, tocmai berea mea de suflet sa-mi traga teapa? Cred ca trec pe alta marca.

Nu-mi dau seama daca are #sandale sau nu, dar e…. ziceti voi cum e, sa nu se spuna ca-s malitios.