Arunc cate un ochi pe Twitter si pe Facebook, sa vad ce mai propaga cunoscutii mei si amicii acestora. Si din cand in cand ma amuz, sau chiar intru in joc.
Pe scurt, Ora de Dolj, un cotidian despre care nu stiu nici si nici nu am tangente cu el, porneste un concurs, pe baza de comentarii, castigatorul urmand sa primeasca un paianjen.
Bun asa, zic. Urasc paiajenii. Dar sa ma joc. Intru si citesc conditiile:
“Pentru a câştiga tarantula, terariul si hrana pusă în joc, răspundeţi printr-un comentariu la întrebarea:
Ce vă place la ziarul online Ora de Dolj?”
Zic OK, sa fiu sincer, sa nu dau din mine cu dume neadevarate, dau un comment sincer, pe 23 ianuarie 2012:
“Nu-l citesc, deci nici nu-mi place, nici nu-mi displace. Vreau doar tarantula, sa o fac cadou copiilor, sa-i invat ce-i responsabilitatea. Macar am fost sincer.”
La care imi raspunde un nene, probabil scrib la Ora de Dolj, sau mai stiu eu ce o fi:
Mihai Firica 23 ianuarie 2012
“La fel de sincer, va spun ca nu ati indeplinit conditiile de inscriere in concurs, asa ca numele dvs nu se va regasi pe lista de pe care va fi extras castigatorul. Ar fi incorect fata de ceilalti participanti, asta in ciuda postarii foarte frumoase despre responsabilitate.”
Evident, insecta n-a ajuns la mine, cum nici nu ma asteptam. N-am particpat la tragerea la sorti. Insa la fel de evidenta mi se pare si ignorarea postului meu, mai ales ca nu am incalcat cu nimic regulamentul lor. Am scris ce imi place: nu-mi place, dar nici nu-mi displace, pentru ca nu-l citesc. Trebuia sa pup semantica scrierii, sa ma dau pe spate din cauza prospetimii stirilor, sa admir layout-ul?
In fine, nu ma mira neaparat, ca doar si in campaniile din blogosfera si din social-media network-ul romanesc, tot #pe surse si #pe pile se castiga premiile, adica e un fel de fraternitate, in care eu ii premiez pe ai tai, tu pe ai mei si ne dam corecti, deci la Dolj se respecta algoritmul.
