Category: campanii

Pana de curand imi doream si eu un iPhone, deh, ca tot romanul, sa dau din deget, sa mut poza, sa o maresc, sa fiu trendy si alte d’astea.
Dar ca si la alte produse, vezi cafeaua Morgenstern, dar nu numai, am decis ca asocierea de imagine, super chestia aia nelalocul ei, ei bine, nu ma reprezinta. Stiu, sunt un hater, o sa se zica ca-s hater, ca urasc bloggerii, ca am ceva cu ei, ca in culmea ipocriziei mele si eu am blog si ca scriu pentru trafic. Fix pix! Daca dadeam doi lei pe traficul de pe blogul asta, scriam ceva mai des decat o data la 2 saptamani. Si daca imi pasa, aveam ce scrie, nu-l tineam ca loc exclusiv de refulare personala.

Am mai experimentat sentimentul asa cu asocierea de imagine care mi-a stat in gat si am renuntat sa mai folosesc produsul si cand:

1. cei de la BDT Motors mi-au fortat mana sa scriu ce vor ei si nu ce am vrut eu despre jegul ala de masina, Ford Kuga. De atunci am o aversiune pentru Ford in general si pentru Kuga in special.

2. aversiunea de mai sus s-a accentuat dupa colaborarea mea cu un PR auto, care intre timp s-a mutat la Hyundai, preluand si aversiunea mea, mutand-o si catre Hyundai.

3. am dat deja exemplul cu saracia aia de Don Cafe. De cand cu reclama vietii, nu mai suport cafeaua respectiva, cumpar orice altceva.

4. produsele Tnuva. De cand am vazut primele reclame cu nutritionista mare cat o morsa care isi sparge plamanii  recomandand Tnuva, “ai soare, ai Tnuva, cresti garantat”, ceea ce la ea se si vede, ca e cat malul Siretului, pas si la Tnuva.

5. de cand cel mai idiot din orasul meu si-a deschis shaormerie, am ajuns sa urasc acest tip de mancare, pe care-l adoram pana atunci. Acum nu ma pot abtine sa nu asociez figura-i tampa, fruntea transpirata picurand pe carnea nefacuta, plus alte asocieri cu maioneza… Si evident nu mai mananc shaorma de nicaieri.

De cand cu implicarea asta a bloggerilor in fel de fel de campanii, unde isi au sau nu rostul (eu cred ca nu si-l au), am inceput sa simt o oarecare frustrare. Mi se rupe de A-listeri, B-tristeri si alte saracii din astea. Nu cred in saracii astia care au ajuns social media specialists, la fel cum nu cred ca bloggingul va suplini vreodata presa. E ca si cum ai zce ca un vulcanizator poate sa iti segmenteze motrul masinii, ca pana la urma to cu parti mecanice lucreaza. Pur si simplu nu inteleg ce cauta ei in mass-media, cand insusi conceptul e blogging e definit si destinat micro-mediei, mediilor personale, relatiilor om/om, nu om-multime, sau mai rau, asa cum e pe la noi, blogger-media-multime_cu_gura_cascata_de_uimire. Nu cred in oameni care desi habar nu au cu ce se mananca produsul, sunt chemati sa faca figura frumoasa la eveniment. Adicatalea un fel de “poza la minut cu maimuta”?

Imi aduc aminte de o intalnire cu Piticu, la un eveniment auto. Dialog:
- Salut, i-ai vazut pe ai nostri?
- Salut, care ai vostri?
oarecum circumspect, nestiind de unde sa ma ia, da un pic in defensiva:
- Pai, bloggerii. Cine e pe aici?
- Pai e simplu: sunt cei care reprezinta masinile, dealeri, importator, etc. Suntem noi, presa, pe care primii nu ii prea iubesc. Si sunteti voi, bloggerii, pe care nu ii iubeste nimeni. Deci nu am vazut bloggerii, poate pentru ca eu nu-s blogger?!

Cam asa vad si eu lumea. Nu intru in amanunte, nu acum, mai e un pic si cand o da paharul pe afara o sa se scurga si pe aceste pagini.

Revenind la sursa de inspiratie a acestui text, care este aici, adica de la Chinezu, un baiat tare fain dealtfel, cu care, personal nu am nimic, am o problema cu lumea aceea in ansamblul ei, a facut genialul pas de a posta niste clipuri de la lansarea iPhone 4S. Si privind, urmarind, apoi concluzonand, am gasit de cuviinta urmatoarele:
1. daca aia-s oamenii reprezentativi pentru iPhone, sa se spele reciproc pe cap. Ei cu telefonul si compania cu ei. Eu nu ma regasesc si nu vreau sa ajung ca intr-o zi sa mi se spuna ca am “telefon de blogger”. Si nici sa mi-l scot in public, precum scula din prohab la sala cu vespasiene, intr-o masuratoare in grup, dn ciclul “ba a mea e mai mare” nu doresc. O sa ma opresc, probabil la Samsung. Si “aia” mi-o voi scoate cand si unde doresc.
2. Daca a fost Cabral la eveniment, mi se pare OK, e un nume, e o prezenta misto, e citit, e cult, e destept, e antipatic, e tot ce vrei. Ca s-a pus intr-un 69 cu bloggerii si ca e mai mult blogger decat actor, sau mai mult blogegr decat om de televiziune, e numai problema lui si pozitionarea pe care si-a ales-o. Nu trebuie sa fiu de acord cu asta si nici nu trebuie sa imi placa. Pacat ca peste 60% dintre cei care-l urmaresc la teveu nu au habar de bloguri, blogging, A-list, Twitter, sau Facebook. Si pacat ca iarasi va intelege gresit si ca ma va uri si ca ma va porcai, numai pentru ca am alta parere fata de a lui, dar asta e, nimeni nu e perfect.
3. Ca niste oameni, care se vor formatori de opinie, danseaza intr-un grup aproape compact si masculin gen “Fetele de la Capalna” asta mi se pare deopotriva gayish, dar si “reprezentativ” pentru iPhone. Nu-i asa ca majoritatea barbatilor heterosexuali se regasesc in filmulet? Ca eu nu!

Iar Imnul Romaniei, in interpretare personala, unica si irepetabila, ei bine, asta ma face sa fiu mandru ca un stejar si la fel de tare, intarit, impietrit chiar (a nu se confunda cu erectia). Mi-amintesc cu cata ravna si ardoare au dat mai toti bloggerii cu Marcel Pavel de planeta cand si-a permis sa modifice PUTIN Imnul National Ia de vedeti la reprezentativii si A-listerii astia:

 

Cel mai bine ma inteleg cu berea Timisoreana. Poate si pentru ca atunci cand ceva mai tanar eram, berea de Timisoara era un lux, la care cu greu ajungeai, zvonindu-se ca mai toata ajungea la export. Beam bere  Hategana, la sticla,  cu miros de pisat de urs si gust de detergent ieftin, care ii dadea si spuma aia anemica.

Acum, cand pot alege si cand am de unde alege m-am oprit la Timisoreana si pentru cele de mai sus dar si pentru ca nu stiu cum, dar gustul ala puternic si amarui de hamei pus din greu, acidul nici prea mult dar nici anemic, claritatea sa, mi se pliaza cel mai bine pe papilele gustative.


De ceva vreme, Timisoreana o da in barci cu niscai castiguri si premii, pe care ca sa le impusti nu trebuie decat sa bei licoarea datatoare de ragaieli si cauzatoare de burta.

Imi zic, buna treaba! Daca tot imi place, daca tot o beau, ia sa vad ce castig. Impoosibil! Dupa vreo trei baxuri de cate 24 de cutii si vreo 2-3 baxuri de pet-uri la 2 litri, acelasi rezultat.

Ceea ce ma face sa ma intreb, unde dracu’s premiile? Exista ele cu adevarat? A castigat careva macar o doza de bere de la mincinosii astia? Si parca nici gustul nu mai e asa cum era inainte de campania asta cu premiile-fantoma. Iata cum ne minte marketingul asta autohton!
La Coca Cola, sau la Pepsi, nu era zi sa nu gasesc un dop care sa-mi mai dea o sticla de 0,5 litri. Si tocmai astia, tocmai berea mea de suflet sa-mi traga teapa? Cred ca trec pe alta marca.

Dupa ce am pus postul cu moda la munte, un prieten mi-a trimis poza asta, ca sa ne ajute sa mai deslusim ceva in negura must-have-ului pret a porter la munte. Sincer, sunt cam fara cuvinte, dar da, Pitipoanca la munte e de mare angajament

Nu-mi dau seama daca are #sandale sau nu, dar e…. ziceti voi cum e, sa nu se spuna ca-s malitios.