Aceste versuri sunt un pamflet si trebuie luate ca atare, desi nu m-as supara daca baciu’ Chinezu’ ar tine cont de ele. Aceste versuri vin in intampinarea celor spuse, gandite si expuse de colegi , insa nu reprezinta neaparat pozitia lor, ci a mea, personala.

Fara pretentii de mare poet, va ofer si ii ofer Chinezului urmatoarele versuri naive:

Balada pentru Chinezu

O chinez cu coama sura,
Ce te dai cunoscator,
2.0 este scursura
Vezi si tu, cu ochiul gol!

Insa pen’ca ai in brate
Fel de fel de piscotari
N-ai cum sa mai dai in spate,
Spui putine-n versuri tari.

Si 2.0-i facatura
Stii si tu, o stim si noi
Vine vantu-n batatura
O sa fiti si tristi si goi!

Ti-as propune ca la frate
Sa te lasi de piscoteala
Si sa-ti pui talente multe
Intr-o munca, nu-i nasoala!

Si cat timp mai esti in frunte
La piscotarii tai, 2.0
Vajnic mare, cat un munte
La care toti ii zic “te chero”

Fa-ne noua o placere
Si fii tu iarasi campion
Opozitia ti-o cere:
Fa reclama la sampon!

Ca n-ai fata de reclame
Cu bautori parsivi de bere
N-ai nici burta, nici povata,
La versul tau, si spuma piere!

Si pentru ca zisasi de zen,
Haterii sa te trolleze!
Voi nu l-ati vedea, nici gen
Daca v-ar lovi in freze.

Cat de faza cu commentu’
N-ai tu grija, nicio spaima!
La limba fina-i prefer cimentu’
Unuia care trolleaza!

Da, si-a inchis blogul, chiar daca plangaciosii de beggari2.0, mai jos Zelistati ca el, au deplans amarnic inchiderea Zo(io)so blogului. Dar aceasta suprimare a cancaniadei pornografice era necesara. Este nevoie de un nou canal de stiri, precum e nevoie de o noua gura de canal colector. Aici preiei de la altii (nu ca n-ar fi facut-o si inainte), dai stiri de maxima audienta, mai scriu doi-trei beggari cu tine, mai castigi ceva trafic, mai urci in ranking, dar cu Zo(io)so blog in portofoliu nu prea ai credibilitate. Dupa ce ai facut sex anal, oral si diferite cuni-anilingusuri pe ici pe colo, nu prea merge sa te dai echidistant-subiectiv.

Si vine campania electorala, deci e o paine de mancat in online. Vezi fonduri, vezi sponsorizari, vezi articole comandate, vezi ce fac si altii, si nu de ieri-de azi, astfel ca-si permit sa dea relatii2.0 despre cum sa fii un cetatean2.0 onorabil. Cum sa dai stiri cand ai un blog plin de aberatii, de abjectii, de replici scandaloase, de mirosuri de butoi cu varza pritocita, de limbaj suburban?
Daca nu seamana cu scrisele Chinezului, nu sta de vorba nimeni cu tine! Slovele trebuie coafate, periate, date cu gel si scoase cu grija din taste, nu care, sau nu cumva sa zgarie vreun timpan fin, vreo retina aleasa, sau Doamne-Fereste sa cada greu intr-un intestin gros ca denumire, dar subtire ca apartenenta la persoana!

Asadar, cum spunea un #coleg hater, “Cică ăl mai mare bloggăr a ieșit din zona de personal blogging și s-a dus în cea de profesional blogging. Ce shit!” As adauga doar ca e un shit vechi, rascolit, peste care s-a adaugat ala nou, cu iz de deodorant de WC si multa spuma alba, ca sa ia ochii prostului.

Iar Zoso se transforma, atat! Insa nu va asteptati la ceva spectaculos, gen se face din femeie-barbat, sau invers! Mai degraba devine un hermafrodit autentic si evident, 2.0.

Pana atunci, iata filmul evenimentului, de la care n-a lispit decat Hora popilor. Stiti voi, aia cu “Strangeti hora, nu fiti hoti/ Sa ajunga-n cur la toti!” Fiti #Zonga! Fiti #Beggari! ramaneti #piscotari2.0 si nu uitati sa postati #peblog

Si daca la tot acest tablou, parca desprins dntr-un film hentai, cu buget restrans, realizat intr-un garaj inchiriat, dintr-o suburbie a “binecunoscutului” oras Guangzhou, adaugam si prestatia jurnalistei-bloggerite care cica e si pe deasupra-  si pe dedesubt -si femeie- aka Cristina Bazavan, care cu o voce stinsa, de penisus plangaciosus, s-a chinuit a prezenta voma de eveniment, putem sa multumim Alui de Sus, ca a avut o dubla inspiratie, in a-i impinge pe organizatori sa coopteze probabil unica prezenta logica de pe acea scena, pe Andi Moisescu. Care prezenta a si castigat (sic!) premiul bloggerilor, dovedind inca odata ca a fi DOAR blogger este egal cu a fi beggar si ca in afara bleguielii mai e nevoie si de o ocupatie serioasa ca sa existi.

Amendez vehement lipsa din lista finalistilor, Top 10 Most Deatable Beggers, a ilustrilor secsi simbolz ai blegosferei: Arhi (care ar fi putut singur umple scena), Chinezu (care cu siguranta va castiga la berea autohtona, ca asa se impart alea cele, ca in familie: una tu, una eu), Zoso- care cu farmecul sau irezistibil, chiar daca nu mai e blogger, pardon, beggar, va straluci probabil de la Hollywood intr-un remake al celebrului Frankenstein, Bobby Voicu – prins intr-un proiect comun cu “ardeleanul” Bargau – #Redescopera Moldova si ramai dracului in ea! samd. La samd intra si vreo doi beggars, care vor fi prezenti la Autostop 2012, votand ceea ce nu stiu, pe principiul #Cand vin piscoturile?

Concluzie: nici Heineken nu mai e ce a fost, asa cum nici KENT-ul nu mai are acelasi gust, sau cum BMW si Audi conduc astazi toti cocalarii. Deci pas Heineken!

Sursa video: Pandutzu, care era prea mahmur ca sa urce pe scena si mult prea frumos ca sa nu castige un premiu, deci a ramas pentru editia urmatoare.

Bun asa, zic. Urasc paiajenii. Dar sa ma joc. Intru si citesc conditiile:
“Pentru a câştiga tarantula, terariul si hrana pusă în joc, răspundeţi printr-un comentariu la întrebarea:

Ce vă place la ziarul online Ora de Dolj?”

Zic OK, sa fiu sincer, sa nu dau din mine cu dume neadevarate, dau un comment sincer, pe 23 ianuarie 2012:

“Nu-l citesc, deci nici nu-mi place, nici nu-mi displace. Vreau doar tarantula, sa o fac cadou copiilor, sa-i invat ce-i responsabilitatea. Macar am fost sincer.”

La care imi raspunde un nene, probabil scrib la Ora de Dolj, sau mai stiu eu ce o fi:

Mihai Firica 23 ianuarie 2012

“La fel de sincer, va spun ca nu ati indeplinit conditiile de inscriere in concurs, asa ca numele dvs nu se va regasi pe lista de pe care va fi extras castigatorul. Ar fi incorect fata de ceilalti participanti, asta in ciuda postarii foarte frumoase despre responsabilitate.”

Evident, insecta n-a ajuns la mine, cum nici nu ma asteptam. N-am particpat la tragerea la sorti. Insa la fel de evidenta mi se pare si ignorarea postului meu, mai ales ca nu am incalcat cu nimic regulamentul lor. Am scris ce imi place: nu-mi place, dar nici nu-mi displace, pentru ca nu-l citesc. Trebuia sa pup semantica scrierii, sa ma dau pe spate din cauza prospetimii stirilor, sa admir layout-ul?

In fine, nu ma mira neaparat, ca doar si in campaniile din blogosfera si din social-media network-ul romanesc, tot #pe surse si #pe pile se castiga premiile, adica e un fel de fraternitate, in care eu ii premiez pe ai tai, tu pe ai mei si ne dam corecti, deci la Dolj se respecta algoritmul.

Sub titlul “Cum a schimbat social media activitatea de PR “, doamna in cauza nu face decat sa explice impotenta lumii PR-ilor, deschisa in fata unei noi “oportunitati”, fara a o supune unei analize coerente si concrete, pe caz, aceea a interactionarii cu asa-zisii “social-media” workeri.

Se stie ca peste 80% dintre PR-ii autohtoni si contemporani sunt niste tristi/triste, ajunsi in posturile alea pentru ca au fost prea prosti ca sa faca ceva util in cadrul societatii. Si cum nici blogger nu mai poti fi astazi, te faci PR.
Si cum nu ii duce mintea nici cat sa treaca strada fara GPS, PR-ii, au ajuns la concluzia apoteotica, potrivit careia social-media, reprezentata in mare parte, adica 90%, din bloggeri convertiti la francmasonerie online, este o oportunitate de neocolit. Adica de ce sa te promovezi prin canalele obisnuite si deja consacrate, unde probabil costa ceva mai mult decat in diareea blgosferica, cand o poti face pentru un piscot, un suc la dozator si eventual 2-300 Euro, aruncati unui piscotar 2.0 transformat in influencer, A-lister, social-media guru si alte balarii de gen?

Cat dai, atata face!
Voi reveni, intr-o zi, cu o analiza concreta asupra acestei mane, care, dupa cum se vede, este perpetuata si de PR-i, adica de cei care ar fi trebuit sa aiba cunsotintele necesare identificarii celei mai bune retete de comunicare. Dar n-o au!
Un lucru este clar: o aduce colaborarea cu piscotarii social-media un flux imens de trafic si o expunere generoasa in cyberspatiu, insa toti uita sa aduca in prim-plan si eficienta acesteia. Si piscotarii 2.0 si social-media guru si PR-ii.
Pe orice blog din A-list sau aiurea pe net, poate sa apara orice campanie se vrea sa apara. In afara faptului ca e mai ieftin decat intr-un ziar (fie el si online), publicul-tinta este departe de produs. De ce? Pentru ca nimeni nu va bea bere Ciuc doar pentru ca o bea si Chinezu, care in afara blogosferei este un cvasinecunoscut, nimeni nu va crede ca Ford a furat grila fata de la Aston Martin, pentru ca Vali Petcu (Zoso) este un nimeni in afara cyberspatiului si nu-l citeste nimeni in afara grupului sau, nimeni nu-si va cumpara un Duster doar pentru ca niste bloggeri infatuati si ingrasati de banii aruncati de pomana in ei, de incompetentii directori de imagine de la diferite companii (in cazul asta Dacia si Petrom), s-au dat cu 5 exemplare din parcul de presa al Dacia Group si s-au facut ca Redescopera Romania.
Vor citi cei care oricum intra si citesc despre ce-si dau cu parerea A-listerii, insa adevaratul public-tinta, nu cel al social-media din online, pe care fiecare blogger se chinuie sa si-l adune si sa-l formeze, nu va ajunge la informatie si deci, intreg angrenajul este gresit si cu rezultate de tot rahatul (cu cacao inclus).

Mediile sociale din online?

Niste gaselnite care au derapat din blogosfera in perimetrul de pseudo afaceri, intr-un stil tipic romanesc, unde ocupatia de baza este sa-l darami pe celalalt si pregatirea necesara in vederea dezvoltarii unui sistem comunicare-afaceri se rezuma la adaugarea unui adaos comercial, pe tipul orice se vinde, cumparatorii exista, ca lumea e proasta si neinformata.

Deci am trait s-o aud si s-o vad si pe asta! Desi nici dracu’ n-o crede.

Acum am stat eu stramb si am scos o analogie si mai stramba. Extrapoland si speculand de pe piata 2.0, ca sa zic asa, ca doar stiti cu totii cat imi e de draga.

Care-s concluziile:

1. Daca Sile Camataru avea blog, lansa o campanie online si se integra in comunitatea piscotarilor 2.0.
2. Daca Sile Camataru avea si blog si ceva carte, se numea ca se lansa in social media si mai mult ca sigur venea cu un nume cool si sonor, eventual legat de meserie, gen Vopsitoru’, Spoitoru’, Coreeanu’, Mopso, Bidineluta, sau de ce nu, Camatarhi.
3. Pentru ca Sile Camataru nu le are pe niciuna, nici pe ailalta de mai sus, s-a facut PR.
4. PR-ii sunt o natie sub cea a piscotarilor 2.0.
5. Cine n-are carte se face PR, cine are blog e piscotar si cine le are pe amandoua, dar mai face si campanii cu si despre bloggeri e master piscotar? (ca dialog oricum nu face, ca e dincolo de demnitatea sa, sa se coboare, la a raspunde coerent si argumentat la critici).

Ei bine, baciul Chinez s-a dat cu Fordul. N-ar fi nici prima, nici ultima masina care incape pe mainile sale, nici prima sau ultima care se duce, fara vreun rost, la un blogger, pentru ca ei se pricep la toate, nu-i asa? Dar nu discut acum despre asta.
El a scris, asa cum a putut, a descris, tot asa cum a putut, noul Ford Focus 1.6 EcoBoost.

Interesante sunt insa comentariile la acest “review”.
Aici, (nu ma iau nici de Grumazescu- care e si el ratacit undeva intre presa auto si blogoree, deci tot cam degeaba), insa el apare, intr-un dialog cu un alt personaj, ex-colegul meu Andrei Monenciu:

- @Chinezu am condus si eu masinuta saptamana trecuta si am fost blown away (WTF?) cu ce poate motorul ala. Eu in schimb am condus-o extrem de sportiv si am scos un consum de 9.5, ce-i drept nu m-a interesat consumul.

Sorin Grumazescu ii da repede si profesionist replica:
- Frumusel consum ai reusit. Oricum, cred ca ai fost destul de cumintel, ca sa zic asa… )

Andrei Monenciu vine si pune cireasa pe  acest tort de cacao:
- @Sorin Grumazescu, sigur a fost, eu azi am condus un C-Max de 125 CP pe benzina si m-am chinuit sa scot 7.1 litri/100 km, ce-i drept Focusul are de partea sa sistemul Start and Stop.

Toate astea la un enunt destul de clar, facut de Chinez:
“Si vă raportez că pe distanta Bucuresti – Pârâul Rece – Sibiu – Alba Iulia sși retur la Bucuresti pe acelasi traseu am scos o medie de 7,1.”

Concluzii:

- cunoscatorii inteleg ce am vrut sa scot in evidenta
- necunoscatorii nu vor intelege, de aceea le vin in ajutor cu o explicatie detaliata (o gasiti undeva in corpul materialului), explicatie scrisa in premiera si apreciata de Alex Seremet, mai marele cu imaginea si masinile de teste de la BMW Group Romania.
- pe scurt: sistemul Start&Stop este prezent si are eficienta in traficul aglomerat, nu in trafic extraurban, unde nu opresti, nu ai stopuri, etc. Ca ai Start&Stop, sau nu, in trafic extraurban ai acelasi consum.
- un blogger bagat in seama de catre PiaRii auto, inseamna un review de rahat, si idei de rahat transmise catre cititori
- mai are careva dubii cand afirm despre ce mai multi bloggeri sunt piscotari 2.0?
- se mai interaba cineva de ce militez impotriva acordarii de masini la drive-test catre blogosfera? (nu mai pomenesc de masini facute praf, ciobite, etc)
- nu mai confundati blogosfera romaneasca cu cea americana, de exemplu, unde Carscoop, sau Autoblog, sunt bloguri doar pentru ca asa le place sa se denumeasca!
- finala si cea mai dureroasa: si-ar cumpara cineva, vreodata, o masina in urma faptului ca a citit un review scris de un blogger, fie el Chinezu, Zoso, Arhi, Bobby Voicu, sau mai stiu eu care Adrian Ciubotaru (despre care am auzit ca-i place sa bata copii), sau chiar Andrei Monenciu (care de la Oradea se chinuie sa dea cu maaliga’n grinda industriei auto), sau fie el el Sorin Grumazescu, aceasta lumina a farurilor auto din intunecatul fund al Moldovei?
- asadar, dragi hateri, hateriti cu spor, argumentat si eficient, pentru ca da, este nevoie  de o reasezare a lucrurilor in nromalitate.

Si la fel de evident, pe blogul domniei sale, au aparut fel de fel de elucubratii anatomo-patologico-senzitivo-intelectuale, in care diferiti insi incearca din rasputeri sa dea o limba cat mai catifelata gazdei, fara a ocoli scoaterea in evidenta a propriilor valori, mai mult sau mai putin existente.

Acum stau eu si ma intreb ca prostul, lipsit de argumente si in ochii multora si de logica: de ce as intra sa comentez acolo si sa incerc sa-mi impun ideile, sau macar sa le fac cunoscute, cand de fapt ele nu se vor, nu se vor citite, nu se vor bagate in seama si mai mult, reprezinta o amenintare atat pentru cel care a pus initial intrebarea, dar si pentru masa de aplaudaci de circumstanta?
N-as face o mare greseala? Nu m-as amesteca in troaca, pentru a fi ulterior maruntit si mancat, fara echivoc? De fapt nu este nimic altceva decat o capcana din care se doreste scoaterea in afara legitatii, logicii si a normalului a existentei conceptului de hater si a neajunsurilor pe care acesta le aduce blogosferei, comunitatii 2.0, recte a piscotarilor 2.0.

Nu, merci, Chinezule! Cu tot respectul! Ce, noi te intrebam de ce esti blogger?