Daca tot nu va da niciodata, niciun roman, bani ca sa fie #Zonga; daca nu sunt bani de promovare serioasa, hai sa facem #ZiuaZ adica un fel de adunare generala #piscotari2.0. De aici pana la spiralele lu’ nea guru Bivolaru nu mai e decat un pas. Si cand s-o termina berea Ciuc sau Heineken, exista intotdeauna berea… calda. In spirala si la reciproc.
Pana atunci, iata filmul evenimentului, de la care n-a lispit decat Hora popilor. Stiti voi, aia cu “Strangeti hora, nu fiti hoti/ Sa ajunga-n cur la toti!” Fiti #Zonga! Fiti #Beggari! ramaneti #piscotari2.0 si nu uitati sa postati #peblog
Din ciclul inca o marca de care nu ma mai pot atinge, de frica sa nu ma virusez, simt nevoia sa pun punctul pe W. Cum mama naibii, o marca atat de prestigioasa a avut atat de putina minte si imaginatie, incat sa organizeze un asa Halloween Party?! Ah, n-a fost bal mascat? Aia erau nemascati? Scuzele de rigoare!
N-am sa ma leg de cele doua sectiuni cu vedete straine si autohtone, insa finalistii de la Most Deatable Beggars arata un adevar crunt: E POKEMON REUNITED!
Daca locurile 10 si 9 sunt caracterizabile ca un compendiu de evlavie inchinat slaninei de Bistrita impanata cu usturoi, la care se adauga o bastarca de bere, urcand spre locurile fruntase, constati, tu privitorule de pe margine, ca in ziua de astazi, daca esti femeie si vrei sa-ti dai intalnire cu un blogger e ca si cum din netarmurita mila, combinata cu lipsa acuta de sex, o plictiseala crunta si o profunda cunoastere a esteticii uratului, ai de ales intre degetele cele lungi si dibace, vibratorul uzat din care au sarit deja aschii de cauciuc, sau WTF? Si alegi WTF doar pentru ca este posibil, dar doar ipotetic si vag posibil, sa ai parte si de un simulacru de preludiu, cu tot riscul unei tone de bale scurse pe Unitatea de Primire Urgente – UPU, (in acest caz vaginul din dotare).
Si daca la tot acest tablou, parca desprins dntr-un film hentai, cu buget restrans, realizat intr-un garaj inchiriat, dintr-o suburbie a “binecunoscutului” oras Guangzhou, adaugam si prestatia jurnalistei-bloggerite care cica e si pe deasupra- si pe dedesubt -si femeie- aka Cristina Bazavan, care cu o voce stinsa, de penisus plangaciosus, s-a chinuit a prezenta voma de eveniment, putem sa multumim Alui de Sus, ca a avut o dubla inspiratie, in a-i impinge pe organizatori sa coopteze probabil unica prezenta logica de pe acea scena, pe Andi Moisescu. Care prezenta a si castigat (sic!) premiul bloggerilor, dovedind inca odata ca a fi DOAR blogger este egal cu a fi beggar si ca in afara bleguielii mai e nevoie si de o ocupatie serioasa ca sa existi.
Amendez vehement lipsa din lista finalistilor, Top 10 Most Deatable Beggers, a ilustrilor secsi simbolz ai blegosferei: Arhi (care ar fi putut singur umple scena), Chinezu (care cu siguranta va castiga la berea autohtona, ca asa se impart alea cele, ca in familie: una tu, una eu), Zoso- care cu farmecul sau irezistibil, chiar daca nu mai e blogger, pardon, beggar, va straluci probabil de la Hollywood intr-un remake al celebrului Frankenstein, Bobby Voicu – prins intr-un proiect comun cu “ardeleanul” Bargau – #Redescopera Moldova si ramai dracului in ea! samd. La samd intra si vreo doi beggars, care vor fi prezenti la Autostop 2012, votand ceea ce nu stiu, pe principiul #Cand vin piscoturile?
Concluzie: nici Heineken nu mai e ce a fost, asa cum nici KENT-ul nu mai are acelasi gust, sau cum BMW si Audi conduc astazi toti cocalarii. Deci pas Heineken!
Sursa video: Pandutzu, care era prea mahmur ca sa urce pe scena si mult prea frumos ca sa nu castige un premiu, deci a ramas pentru editia urmatoare.
Arunc cate un ochi pe Twitter si pe Facebook, sa vad ce mai propaga cunoscutii mei si amicii acestora. Si din cand in cand ma amuz, sau chiar intru in joc. Pe scurt, Ora de Dolj, un cotidian despre care nu stiu nici si nici nu am tangente cu el, porneste un concurs, pe baza de comentarii, castigatorul urmand sa primeasca un paianjen.
Bun asa, zic. Urasc paiajenii. Dar sa ma joc. Intru si citesc conditiile: “Pentru a câştiga tarantula, terariul si hrana pusă în joc, răspundeţi printr-un comentariu la întrebarea:
Ce vă place la ziarul online Ora de Dolj?”
Zic OK, sa fiu sincer, sa nu dau din mine cu dume neadevarate, dau un comment sincer, pe 23 ianuarie 2012:
“Nu-l citesc, deci nici nu-mi place, nici nu-mi displace. Vreau doar tarantula, sa o fac cadou copiilor, sa-i invat ce-i responsabilitatea. Macar am fost sincer.”
La care imi raspunde un nene, probabil scrib la Ora de Dolj, sau mai stiu eu ce o fi:
Mihai Firica 23 ianuarie 2012
“La fel de sincer, va spun ca nu ati indeplinit conditiile de inscriere in concurs, asa ca numele dvs nu se va regasi pe lista de pe care va fi extras castigatorul. Ar fi incorect fata de ceilalti participanti, asta in ciuda postarii foarte frumoase despre responsabilitate.”
Evident, insecta n-a ajuns la mine, cum nici nu ma asteptam. N-am particpat la tragerea la sorti. Insa la fel de evidenta mi se pare si ignorarea postului meu, mai ales ca nu am incalcat cu nimic regulamentul lor. Am scris ce imi place: nu-mi place, dar nici nu-mi displace, pentru ca nu-l citesc. Trebuia sa pup semantica scrierii, sa ma dau pe spate din cauza prospetimii stirilor, sa admir layout-ul?
In fine, nu ma mira neaparat, ca doar si in campaniile din blogosfera si din social-media network-ul romanesc, tot #pe surse si #pe pile se castiga premiile, adica e un fel de fraternitate, in care eu ii premiez pe ai tai, tu pe ai mei si ne dam corecti, deci la Dolj se respecta algoritmul.
