Bărbat căsătorit, ghid de supraviețuire (2): Am gătit (tot 2)

Intro

Zilele astea, e plin onlainul și oflainul de isteria creată de Coronavirus. Și efectele sale asupra magazinelor. Care se golesc, pline fiind de cumpărători avizi de shopping, mai ceva ca în Ajun de An Nou. Pana mea de nație de retardați! Am mers și eu și am făcut niscaiva shopping, dar nu din ăsta de supraviețuire. Adicătălea ceva de ale gurii, să aibă omul ce să pună pe masă. Dovada aici, în foto.

shopping de criză

Și cum nevasta din dotare îmi dăduse niscai direcții de shopping de urmat, am ajuns în această adevărată Mecca, acest Mall al regiunii Buftea-Crevedia, pe nume Kaufland. Despre hypermarketul ăsta am numai cuvinte de ocară de spus, dar asta în alt material, când și dacă oi avea chef.

Cumpăr ce se afla pe lista de la consoartă și găsesc în raft, lângă fasole, lintea! Mi-a plouat în gură instantaneu. Mi s-a făcut o poftă de am cumpărat două pachete, a câte 500 grame, să fie! Habar nu am dacă trebuia sau câtă trebuia cumpărată. Un kil de linte, să fie!

Pregătiri

Ajung acasă, gândul îmi stătea numai la linte. Ca o paranteză, de vreo două luni mă chinui să țin un fel de regim și am reușit să dau jos vreo 11 kile. Nu mai sunt obez, sunt doar foarte gras. Așa că  e logic să-mi fie tot timpul foame. Și să mă gândesc des la mâncare.  Ca să transform lintea aia în mâncare, ar fi fost nevoie de colaborarea sau cel puțin implicarea nevestei. Dar de unde așa ceva?! Am mai explicat care e relația soției mele cu bucătăria, aici. Așa că am purces pe net și am dat mare căutare pe Google: mâncare de linte. Am găsit ceva ce până și unui bărbat i-a fost relativ lesne să realizeze, aici. Și cum sunt autorul Ghidului de supraviețuire al bărbatului însurat, partea 1, am decis să vă onorez cu urmarea. Adică partea 2.

Așadar am mai dat o raită pe la magazine, ca să cumpăr linte în conservă. E gata fiartă, scade din stresul bărbatului în bucătărie, reduce timpii de preparare etc. Am cumpărat și niște usturoi, că ăla de acasă, „românesc original, nene!” e atât de mărunt încât mi se pierd cățeii printre găurile de la storcitorul ăla de pisoi de usturoi. Am achiziționat și niște ardei Kapia, că era trecut pe rețetă, dar am uitat de sucul de roșii, așa că m-am descurcat ad-hoc. O să vedeți mai încolo.

Marea bucătăreală

Conform rețetei, am tăiat ceapa cât de mărunt am putut. La a treia tăietură, lacrimile-mi udau barba și îmi împietau activitatea. Am sodomizat și un morcov, pe care la final nu am știut dacă să-l tai rondele, cubulețe sau rondișoare, așa că am făcut niscai semilune din el. Am storcit-pisat-tocat și niște căței de usturoi corespunzători.

legumele

Am aruncat toate legumele în două linguri de  ulei în prealabil încins în wok-ul pe care l-am căutat și mai în prealabil, preț de vreo 30 de minute prin toată bucătăria și cămara, deoarece nu am vrut să-mi sun nevasta să mă deslușească. Sunt mândru și autonom, ce pana mea?!

Rețeta era pentru „patru porții”, rezultate din „300 grame de linte uscată”. Cum orice bărbat se poate pierde cu ușurință printre atâtea detalii tehnice, când am cumpărat lintea la conservă, am avut în gând faptul că habar nu am cum să împart punga de 500 grame de linte uscată într-o porție de 300 și restul de 200. Și că oricum e mai ușor să faci mâncare cu aia deja fiartă. Și pentru că cifrele astea și gramajele alea mă încurcau teribil, la care se adaugă eroarea de a face cumpărături când îți e foame, am luat patru (4) cutii de conservă de linte fiartă. A câte 400 de grame. deci cam 1,2 kg, dacă aș fost atent la calcule. Are și apă în conservă, mi-am zis. Ghici ce? Aveau, dar așa, vreo 10-15%. În rest, linte băgată aproape presat în conservă. A rezultat o ditamai oala de mâncare. Dar asta la final…

mancare de linte
mancare de linte
mancare de linte

Am ajuns la partea când rețeta zicea să adaug sucul de roșii. Zic, hait! Am uitat de sărăcia aia de suc. Lasă că pun ocutie mică de pastă de tomate. Zis și făcut! Al naibii pastă, lipită de cutie precum un rahat în care ai călcat accidental, care refuză cu ostentație să iasă de pe talpa cu care tu tocmai intri în sufrageria cu covoare aproape noi. Ce naiba să fac? Bag deștu`!  Și l-am băgat, am și recuperat o parte din pasta de tomate, cu prețul unei înfiorătoare tăieturi la degetul arătător, pe care marginea cutiei metalice nu l-a iertat, neam! Bine, e doar o mică tăietură, dar când ai degetul deja înmuiat în pastă de tomate, efectul e mai amplu decât ar putea părea. Ce mi-a plăcut a fost replica ulterioară a femeii: „păi tu nu știai că nu se bagă niciodată degetul în conservă ca să scoți conținutul”? Acum știu! Am aflat pe calea cea grea, cum spun americanii.

sacrificiul culinar

Final fericit

Am terminat de efectuat mâncarea, a ieșit și multă și senzațională. Am asezonat „regimul” cu niște cârnați de la Sibiu, afumați și niște brânză de oaie senzațională, tot de acolo, plus o bucată de friptură rămasă de ieri. Cu alte cuvinte, dragă nevastă, dacă nu vei mai găti niciodată, să știi că nu plânge nimeni.  Am cont deschis la toate restaurantele din zonă. Și dacă mă încordez puțin, mai iese ceva din mâinile astea dibace!

2 thoughts on “Bărbat căsătorit, ghid de supraviețuire (2): Am gătit (tot 2)

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Top