Archive for February, 2009

Fuse si se duse…

Da… a trecut 14 februarie. Ziua Indragostitilor. Puii mei, o zi ca oricare alta, sau nu…

A fost sambata. Telefoane, alea alea… mai putine ca in alti ani, culmea, acum cand in mod normal se zice ca m-ar cunoaste ceva mai multa lume decat in 2008. Cine a sunat? Ei bine, cam aceiasi din fiecare an. Ba as putea spune ca au fost cu mult mai putini….

Anul trecut au fost 40, cifra simbolica, deci 40 care mi-au calcat pragul. Telefoanele s-au descarcat.. Anul asta… whatever.

Nu am pus intamplator postul asta acum, e special, ca sa scutesc pe unii sa isi aminteasca. Dar poate e o scuza pentru faptul ca luni, si duminica, si cine stie cate zile de aici incolo, voi fi morocanos. Pentru ca 14 februarie nu e doar Ziua Indragostitilor, nu e doar Ziua Sf. Valentin. M-au surprins in mod placut 2 telefoane primite sambata trecuta, de 14 februarie. Si cum am mai spus, m-au surprins neplacut cei care au uitat. M-au surprins placut si cei doi colegi (2!) care si-au amintit la radio: Mihaela si Alex Iancu. Le multumesc!  Asta apropos de “Marea Familie”, de “Colectivul Unit” si alte povesti d’astea de hatzanat copchii inainte de somnul obligatoriu. Somnul ratiunii, cum care somn?! Atasat o imagine, pentru cei care au uitat. Sa va fut!

tort

La Prima TV continua seria ingretosarii publicului. Care e reteta secreta? Un cvartet de vedete care se intrec in a arata lumii cat de neputiincioase sunt in bucatarie. Iar saptamana trecuta, adevarata cireasa pe tort a fost inconfundabilul (de parca l-ar imita cineva!) Marian Darta.


N-am apucat sa-l vad gatind. si sincer, stomacul meu, trecut prin toate si cu de toate trecute prin el, e muuuult, dar mult prea sensibil sa reziste la asa ceva!
Cu fite de domnisoara crescuta la pension, plin de umor de mahala si aere de vedeta mondena carpato-mioritica, costumat ba complet in rosu, ba complet in galben, cu o bandana tipica cheliosilor (ca sa vada tot poporul cat de penibil poate fi unul care se crede stilist!), dar mai ales, cu o pereche de manusi fara degete, facute parca din lana neagra, pe care nu si le-a scos (semn de adanca noblete si profunda cunoastere a bunelor maniere din inalta societate), nici in timpul mesei, Darta a culminat si a scos momentul maxim al serii cand a mancat ciorba acra a bahmutencei, cu… branza. Ca asa se serveste in Danemarca, sau in Germania, habar nu am in ce tara si sub ce felinar colorat o fi mancat “vedetul” la viata lui.
Ochelarii de soare, un alt must-have, n-au fost dati jos, veci! Semn ca noblesse oblige, mai ales ca se asortau cu manusile, negre fiind ambele.
Una peste alta, o metoda inedita de a slabi! Daca sunteti in cautarea unei solutii pentru kilogramele in plus, ati gasit-o! il invitati la masa pe Marian Darta, de preferat sub obiectivul unei camere de filmat!
La cat de scarbos se comporta, la cat de gratuit infatuat este, la ce spoiala culturala are, sensibil mascata de niscai replici ciordite de prin saloanele unde a fost primit, mare lucru daca inghititi macar un dumicat!
Daca saptamana asta e randul lui sa gateasca, sper din tot sufletul sa fie pana de curent la mine in cartier! Pentru ca deja mi-l imaginez cu vreun sortulet roz-bombon si picatele vernil, pus eventual pe pieptul gol si deja ma incearca ganduri negre!

(publicat in revista Soc – Cura de slabire cu Darta)